Cu tata la treabă

Există o diferență între dispariția meseriașilor și dispariția meseriilor. În lumea marilor orașe occidentale, meseriile manuale nu mai există. Tehnologia le-a eliminat. Și în Europa de Sud și de Est tîmplarii, parchetarii, instalatorii și mecanicii s-au împuținat dar ceva dă speranță. Mulți meseriași apar la muncă însoțiți de copii. De pe la zece ani, băiatul se ține după tată și învață. Se uită curios, duce lada cu scule și scoate din ea uneltele nimerite. Mănîncă la prînz alături de tată pe un colț de masă sau pe un ziar, ascultă glumele tatălui și observă respectul de care e înconjurat meseriașul. Odinioară asta se numea ucenicie. Acum e amintirea de familie a unui fel de a transmite meserii. Măcar cîțiva din copii vor lua meseria tatălui sau se vor pricepe să facă la nevoie ceva cu mîna lor. Cît va stărui obicieul.