Stella Berghi: „Lucrurile s-au schimbat și pentru că italienii au devenit un pic mai responsabili”
Italia raportează mai puține cazuri noi și o scădere a numărului de decese. Stela Berghi, stabilită cu familia la Veneto, oraş din zona roşie, spune că lumea respectă măsurile impuse de autorități pentru a limita răspândirea epidemiei de coronavirus. Ea lucrează în sistemul social-sanitar şi se consideră o norocoasă că nu şi-a pierdut jobul.
Stella Berghi: „Din fericire, asistăm la o așa-numită frânare a cazurilor de deces și de molipsire și asta ne bucură într-un fel, dar după cum autoritățile ne avertizează și ne atenționează ca să nu ne lăsăm pe tânjală, mă refer la regimul drastic al carantinei, deci trebuie să continuăm să respectăm aceste reguli. Eu locuiesc în regiunea Veneto, una din cele mai afectate. Deci, noi cunoaștem, e vorba de Lombardia, Veneto, Emilia-Romagna și Piemonte, unde zilele trecute eram chiar în criză, eram un pic deranjați la capitolul decese. Astăzi, din fericire, cum am spus, asistăm la un fenomen pozitiv, dar asta nu înseamnă că pericolul e îndepărtat de noi, ba mai mult, specialiștii spun că ceea ce se întâmplă acum, decesele și molipsirile sunt persoanele care nu au fost izolate până la carantină, deci cei care nu au respectat carantina...”
Asistăm la un fenomen pozitiv, dar asta nu înseamnă că pericolul e îndepărtat...
Europa Liberă: Autoritățile de acolo vă cheamă să fiți vigilenți, pentru că totuși este o săptămână foarte importantă pentru a aprecia tendința acestei infecții COVID-19. Chiar dacă se vede lumina de la capătul tunelului, de ce este important să fie respectate aceste cerințe pe care le înaintează autoritățile?
Stella Berghi: „Toate țările pentru moment se confruntă cu același scenariu italian, deci la început au luat-o doar așa, cam ușurel, după care și-au dat seama că numai carantina strictă ne poate salva. Și în Italia s-au comis niște erori, au fost închise gradual structurile de agrement, restaurante, muzee etc., pe când trebuia să fie închis imediat tot, să fie un blocaj total, asta pentru că, așa precum spun specialiștii, acest lanț trebuia să fie întrerupt, doar izolându-ne și neinfectându-ne unii pe alții am fi putut să obținem și, de fapt, se observă deja acest efect și asta ne bucură. Lucrurile s-au schimbat și pentru că italienii au devenit un pic mai responsabili, ceea ce la început nu se observa. Se știe că italianul este omul aperitivului, la ora 5, după serviciu, toată lumea era obișnuită să meargă în locale, să savureze așa-numitul spritz sau aperol spritz și acest fapt, nefiind luat în mod serios avertizările specialiștilor, a contribuit la infectare și mai mare. Astăzi culegem rezultatele, dar, cum spuneam, din fericire, am frânat un pic această accelerare și sperăm să fie bine.”
Europa Liberă: Și acum aceste restricții sunt mai dure, lumea conștientizează cât este de important să rămână acasă?
Stella Berghi: „Da, chiar zilele acestea am văzut pe rețelele de socializare cum mai multă lume postează adresările primarilor din Italia care fac apeluri către cetățeni, deci de la guvern și până la cel mai mic cătun al Italiei, cu toții sunt chemați să avertizeze populația, dar și populația, la rândul său, a devenit mai serioasă. Vă dau doar un singur exemplu: lumea care iese pe stradă, așa, fără treabă este oprită de carabinieri. Eu, care fac 35 de kilometri până la serviciu, trebuie să am o foaie de drum în care trebuie să indic de unde plec, unde plec și cu ce scop, altfel pot fi amendată pentru că, dacă nu argumentez ieșirea mea din casă printr-un document, atunci sunt pedepsită. Deci, oamenii pot ieși doar la farmacie, doar la medic, în cazul în care au nevoie de acest consult la medic și unele urgențe, în rest, toată lumea stă acasă. Dacă până nu demult oamenii își permiteau să iasă, să facă un pic de sport, să-și plimbe câinele, acum nici lucrul acesta nu se permite. Deci, străzile sunt goale, nimănui nu-i vine să creadă că trăiește ceea ce trăim noi astăzi, e destul de complicat la nivel psihologic tot ceea ce ni se întâmplă.”
Europa Liberă: Cât de ușor îi este personalului medical să facă față acestor împrejurări din Italia? Cunoaștem, oamenii au ieșit la balcoane, la geamuri, aplaudau medicii din această țară antrenați în lupta contra coronavirusului. Acum, ce vorbesc cetățenii despre ceea ce se întâmplă în domeniul sanitar?
Stella Berghi: „Pentru italieni, fenomenul solidarității nu-i o noțiune străină, ei știu a se solidariza ori de câte ori este nevoie. Chestia asta, într-un fel, te face să te simți nu de unul singur, te ajută să înfrunți aceste momente critice, pentru că, hai să spunem așa cum este, nu este ușor să te simți segregat în casă 24 de ore din 24, mai ales familiile cu copii. Eu mă pot considera o norocoasă, pentru că merg la serviciu, pentru că, în general, toți cei care au de-a face cu sectorul sanitar, medicii, infirmierii, surorile medicale, operatorii socio-sanitari, ei merg la serviciu și deci mă pot considera o norocoasă, celor care stau acasă, le este mai problematic. Dar și aici au fost găsite soluții, deci copiii mici care stau cu părinții… a fost lansat acest apel: „tutto andra bene”, care a fost tradus în română: „totul va fi bine” și îmi pare bine că și în Moldova a fost preluată această inițiativă, am văzut și eu desene cu curcubeul, cu „totul va fi bine” și asta inspiră multă încredere și ne dă și forță ca să mergem înainte. Cât privește medicii, mă întrebai cum se descurcă, la medici la fel nu le este simplu, medicii muncesc non-stop și guvernul italian a angajat 300 de medici în ultimele zile, e vorba de medicii care făceau gărzi, medici care erau deja la pensie, pentru că nu ajung, și alte 10.000 de studenți care în mod de urgență au susținut examenele de stat, au fost angajați ca să fie amplasați în câmpul muncii, că e vorba de o criză enormă de specialiști. Tocmai de asta apelurile „stați acasă!” sunt și mai valabile atunci când vorbim de medici și atunci când vorbim de această penurie care nu se știe până unde poate să ajungă.
Guvernul italian a angajat 300 de medici în ultimele zile și 10.000 de studenți care în mod de urgență au susținut examenele de stat...
Deocamdată suntem OK, ideea guvernului e să oprească această pandemie și să nu se răspândească până în sudul Italiei, pentru că se cunoaște, în sudul Italiei structurile medicale sunt mult mai modeste și asta ar putea fi un colaps total. Apropo de guvernul italian, am auzit mai multă lume de acasă preocupată, spunând: „Da, guvernul ne-a spus să stăm acasă, dar cum să stăm în casă dacă nu avem surse de existență?” Ar fi o problemă asupra căreia guvernul nostru ar trebui să se gândească și vă dau un exemplu: guvernul italian inițial a programat 7,5 miliarde de euro pentru lupta cu coronavirusul, acești bani urmau să fie repartizați în diferite domenii: medicină, asistență socială etc., după care, știți că Italia a emis mai multe decrete de urgență. Deci, această sumă a fost ridicată până la 25 de miliarde de euro și acum se discută cifra de 350 de miliarde de euro. Statul italian și-a asumat responsabilitatea de a acoperi cheltuielile nu doar a persoanelor care stau acasă și acum nu au surse de existență, aceste salarii vor fi plătite de stat, dar are grijă și de micii proprietari, întreprinderi mari, fabrici, uzine care au fost închise și acum au pierderi, deci toate aceste cheltuieli, în măsura posibilităților, vor fi acoperite de stat. Am spus ceva mai devreme că au fost preconizate aproape 350 de miliarde de euro pentru lupta cu coronavirusul și consecințele acestuia. Vreau să dau un exemplu: eu, care sunt mereu la serviciu, deci muncesc într-o structură sanitară și nu s-a oprit activitatea mea, voi primi adaos la salariu 100 de euro, cei care lucrează vor primi adaos 100 de euro, ceilalți care au fost nevoiți să rămână acasă pentru că au copii mici vor primi, pe parcursul a două săptămâni au concediu, și vor primi de la 600 până la 1.000 de euro, un salariu mediu sau vor avea un bonus pentru babysitter, deci care vor fi cheltuiți pentru angajarea unei persoane care să stea cu copiii în cazul în care e vorba de un medic sau o infirmieră care trebuie să meargă la serviciu. Deci, statul are grijă de aceste categorii.
Statul italian și-a asumat responsabilitatea de a acoperi cheltuielile nu doar a persoanelor care stau acasă, dar are grijă și de micii proprietari, întreprinderi mari, fabrici, uzine care au fost închise...
În afară de aceasta, s-au schimbat radical grilele posturilor radio și ale posturilor de televiziune, pe parcursul întregii zile putem auzi emisiuni, sfatul psihologului, cum să vorbim cu copiii ca să nu băgăm frica în ei, cum să ne comportăm noi în cazul în care suferim de claustrofobie etc., etc. A fost luat în considerare și acest aspect. De exemplu, la mine la serviciu noi avem psihologul nostru, de două ori pe lună avem ședință cu el. Acum că nu avem posibilitate să vorbim tete-a-tete cu el, îl telefonăm acasă și în cazul în care avem o problemă pe care nu o putem depăși – el ne consultă. Deci, sunt mici chestii care ar putea fi o sursă de inspirație pentru cei de acasă, pentru că am impresia că tot ceea ce trăim noi acum o să fie trăit și retrăit și de cei de acasă și dacă ar lua drept exemplu aceste aspecte, eu nu știu ce se întreprinde la nivel psihologic, la nivel de susținere materială a celor care stau acasă, nu știu, poate se întâmplă, dar dacă nu, ar fi bine să țină cont și de această experiență.”
Europa Liberă: Mă interesează totuși cât de îngrijorate sunt moldovencele, ele sunt multe, care au în grija lor vârstnici acolo, în Italia, și citesc deseori pe rețelele de socializare postări de unde aflu că multă lume rămâne în stradă sau este anunțată că își va pierde jobul. Ce se întâmplă, crește deznădejdea, intră în panică aceste moldovence?
Stella Berghi: „Lumea cu care comunic eu în mare parte sunt cu contract de muncă nedeterminat, deci sunt protejați din punctul acesta de vedere, marea majoritate lucrează, dar cei care nu lucrează vor fi rambursați de stat. În ceea ce privește doamnele care au grijă de bătrâni, da, există acest pericol, dar, dacă ai contract de muncă, nu ar trebui să ți se întâmple nimic, pentru că ești salarizată din partea celor care te-au angajat. Îmi este greu să spun cum vor evolua evenimentele, pentru că această carantină se pare că va dura până în vară și lucrurile ar putea să se schimbe.
Dar tare mă doare un aspect. Și aici mă refer la așa-numita pacientă nr. 0, deci, doamna care a venit din Italia. Eu nu știu dacă cineva și-a pus întrebarea în ce condiții s-a întâmplat ceea ce s-a întâmplat și îmi pare rău că nimeni nu a încercat să investigheze acest caz. Vă explic: din sursele pe care le-am avut eu și din ceea ce am citit, am înțeles următoarele - doamna respectivă a avut grijă de o femeie care, din nefericire, s-a molipsit de COVID-19, de coronavirus și nenorocul a vrut ca această doamnă să plece la Dumnezeu, deci a decedat. Moldoveanca a fost infectată tocmai de această femeie de care avea grijă. Și ce se întâmplă? Femeia s-a adresat la medic, iar medicul o trimite acasă, spunându-i: „Stai în carantină, pentru că simptomele par a fi de coronavirs”. Întorcându-se acasă, fiica doamnei de care a avut grijă concetățeana noastră, pentru că avea frică, și omenește o înțeleg că avea frică, i-a spus: „Noi îți plătim tot ce ai de luat de la noi, doar părăsește această casă, pentru că noi nu te mai putem ține”. Deși legea italiană prevede că încă 15 zile poți sta în casa în care ai prestat servicii, doamna îi achită tot ce are de achitat, concetățeana noastră iese din această casă deja cu simptome clare de COVID și, pomenindu-se în stradă, neavând nici rude, nici prieteni, neavând la cine să se adreseze – unii ar putea spune: bine, dar nu era în pădure, trebuia să sune la ambasadă, trebuia..., da, trebuia, dar în momentul în care tu ești cuprins de frică, de panică, unicul lucru care îți vine în minte este să te întorci acasă, oameni buni. Ce face ea? Merge să-și cumpere bilet la avion, nu găsește imediat bilet, merge la hotel stă două zile la hotel și abia după două zile se întoarce acasă. E și normal că în două zile starea ei s-a complicat și s-a întâmplat ceea ce s-a întâmplat. Și aici nici nu știu pe cine să dau vina, pentru că acum e ca și cum aș scuipa în fântâna din care beau apă. Sunt și eu cetățean italian, simt sprijinul și susținerea acestui stat și acestui guvern, al acestui popor, dar există acest dubiu și mie îmi pare foarte rău că această femeie a fost blamată de către noi toți, fără ca să intrăm în detalii și fără ca să înțelegem, de fapt, circumstanțele care au impus-o să comită această eroare. A comis o eroare, dar nu este ea de vină, așa au fost circumstanțele, dar dacă ar fi să se facă o investigație jurnalistică, doamna care a rugat-o să iasă din casă e pasibilă de cel puțin o amendă, dacă nu chiar și o pedeapsă administrativă, pentru că, de fapt, asta s-a întâmplat: femeia a fost scoasă din casă.”
Eu nu cred că toată Moldova se teme de cei care se întorc din Italia...
Europa Liberă: Apropo, și aici, în Republica Moldova, este indusă uneori o teamă că acei care ar fi venit de peste hotare ar putea să aducă cu ei și acest coronavirus, că acei din Italia, în primul rând, ar putea să aducă boala în Moldova.
Stella Berghi: „Poate pentru că marea majoritate, o bună parte din populație de la noi sunt în Italia, poate pentru că epidemia asta a atins cote enorme în Italia. E și normal că din punct de vedere psihologic chestia asta te pune pe gânduri; poate din cauză că populația din Italia este îmbătrânită și riscul de a te molipsi este mai mare, pentru că toate femeile care sunt aici la muncă îngrijesc de acești bătrâni? Nu știu, dar pe rețelele de socializare mai multe replici la aceste temeri, și anume atunci când ați avut nevoie de voturile noastre și de diasporă am fost bineveniți, atunci când am susținut copiii și bătrânii noștri cu banii trimiși am fost bineveniți și, iată, acum suntem criticați și această temere de parcă am fi leproși. Nu știu, sunt replici care au dreptul la viață, dacă e să ne gândim așa. Eu una nu aș fi atât de categorică, pentru că eu sunt sigură că nu este vorba de 100% de moldoveni care cred așa. Eu nu cred că toată Moldova se teme de cei care se întorc din Italia. A fost un pic de panică, dar marea majoritate, doar noi știm că fiecare al treilea are rude în Italia și nu cred că fiecare al treilea nu vrea să-și vadă sora, mama, tata sau verișorii care să se întoarcă acasă. Nu, nu este adevărat! Dar fenomenul există și asta trebuie să ne pună pe gânduri: cum să facem să ieșim din acest impas existențial, psihologic... Suntem până la urmă un popor și haideți să fim, oameni buni, serioși, nu trebuie să ne aducem învinuiri reciproce de felul acesta. Eu una nu mă supăr pe cei care spun că se tem de cei din Italia reîntorși acasă, nu mă supăr, pentru că omenește îi înțeleg, dar a fost o reacție de moment, care cred că acum nu mai este actuală.”