„Avem cazuri când copiii mânâncă doar la școală pentru că acasă nu au nimic...”
„Undeva la cinci mii de copil încă dacă ți-ar ajunge. Noi avem iată, doi de școală și unul de grădiniță. Ghiozdanu-i scump, cărțile sunt scumpe, caietele-s scumpe. Numai ce nu trebuie și totul este scump.”
La cheltuielile pentru rechizite, povestește Olga Rață din Sipoteni, Călărași se mai adaugă cele pentru uniforma școlară, încălțăminte și alte lucruri trebuincioase care ridică costul pregătirilor de școală la o valoare de trei ori mai mare decât remunerarea pe care o ridică ea în această perioadă.
Începutul anului de studii este o povară financiară mai ales pentru familiile în care sunt mulți copii, spune Diana Repetuh, asistentă socială în Șoldănești, care observă că în ajunul zilei de 1 septembrie tot mai mulți părinți trec pragul primăriei în speranța că autoritățile locale le vor veni în ajutor. Bugetele locale nu prevăd alocări garantate pentru a sprijini familiile nevoiașe în ajunul anului școlar și în cele mai dese cazuri părinții sunt pe cont propriu, dacă totuși primăriile nu găsesc posibilități pentru a-i ajuta, spune asistenta socială.
De regulă, familiile numeroase, cu o situație materială precară beneficiază de alocații sociale, doar că aceste ajutoare nu pot acoperi nevoile unei familii în care alte surse de venit sunt ocazionale sau chiar absente, mai spune Diana Repetuh:
„S-au adresat persoane care au câte patru, cinci, șase copii care au nevoie chiar și de același ghiozdan pentru școală, rechizite sau cel puțin încălțăminte, îmbrăcăminte, adică ce o să avem, o să fie binevenit tot.”Salariile sunt mici și lumea, care a mai stat acasă cu copiii nu prea au unde munci și nu le ajunge. Am familii în care tata este plecat, nu se răspunde și mama e cu patru-cinci copii. Femeia muncește, dar nu-i ajunge, Adică femeia se străduie să le dea tot ce trebuie la copii, dar sunt familii în care și se servește, unde persistă și băuturi alcoolice.”
Asistenții sociali au în vizor diferite familii, cu părinți care se apucă de orice muncă doar ca să nu aibă lipsuri copiii și, de cealalată parte, cu familii care trăiesc în sărăcie, dar nu fac nimic pentru a-și îmbunătăți situația. Iurie Alexei, asistent comunitar la Căușeni spune că în anii trecuți au existat inițiative de susținere a părinților care au de pregătit ghiozdane pentru trei și mai mulți copii, dar nu și în acest an.
Cheltuilele de școală sunt doar pe umerii părinților și crede el, deși situația unor familii e într-adevăr complicată, e nevoie totuși ca educția copiilor să fie o responsabilitate conștientizată și asumată în familie:
„Sunt cazuri în care familiile au mai mulți copii și așteaptă ca cineva să le dea. Ce e posibil, noi facem. Li se dă ajutor material pentru perioada rece a anului și ajutor social se dă la aceste familii. Dar, nedorința lor de a munci, asta e altceva. Sunt și familii cu șapte, opt copii care nu vin să se adreseze la primărie deloc, deoarece ei singuri se descurcă foarte bine. Muncesc, și copiii muncesc și nu vin să se adreseze nici măcar după un ajutor.”
Nici la Fălești spune Doina Fusa, asistentă socială nu se prevăd ajutoare pentru susținerea familiilor în care pregătirea de noul an școlar implică cheltuieli mai mari, având în vedere numărul de copii:
„Mai ales anul acesta, în pandemie, cum aproape la toate serviciile nu au fost bani, chiar nu cred să se aloce pentru pregătirea de școală.
La noi în oraș, familiile care au mulți copii, majoritatea beneficiază de un ajutor. Din copii, nu toți pleacă la școală, sunt unu-doi care pleacă la școală. Restul sunt mai mici, de grădiniță, și la grădiniță nu mai necesită forme școlare sau nu știu de care rechizite. Unde sunt mulți copii, pur și simplu se lasă pe seama statului, că să le dea, să le facă. Sunt oleacă leneși, aș zice.”
Copiii din familii nevoiașe sunt însă în atenția organizațiilor caritabile, cum este de exemplu „Ajută un Om” care colectează bani și rechizite școlare care vor fi oferite copiilor din satele Moldovei. Directoarea organizației, Doina Cernavca spune că lipsurile din familie riscă să țină uneori copii departe de școală:
„Scopul nostru este să oferim strictul necesar copiilor din familii social vulnearbile ca să nu abandoneze școala. Este foarte important, pentru că sunt copii capabili, sunt copii care vor, sunt copii pe care ar trebui să îi scoatem din acel mediu infect pe care îl văd acasă. Doar un copil care ajunge la școală, el este salvat, pentru că de cele mai dese ori el vede altceva, el comunică, el mănâncă.
Noi ne străduim întotdeuna să discutăm cu acești părinți, să le exăplicăm, să-i responsabilizăm cumva, ca să aibă grijă în primul rând de copii. În același timp, noi nu prea mizăm pe aceeași responsabilitate a unor maturi.”
Pandemia a acutizat și mai mult nevoile acestor familii, mulți dintre părinți și-au pierdut sursele de venit și în lipsa unor economii, copiii au ajuns să simtă și mai acut sărăcia. Doina Cernavca crede că atunci când părinții nu au posibilități, autoritățile trebuie să se preocupe ca fiecare copil să ajungă la școală, altfel educația rămâne doar o proritate bifată în programe și absentă în realitate.