Trei decenii de la arestarea „grupului Ilașcu”, la Tiraspol. Ce urmări a avut?
30 de ani în urmă, între 2 și 3 iunie 1992, în plin război de la Nistru, erau arestați la Tiraspol, sub acuzația de crime de război și terorism, membrii Frontului Popular din Moldova, filiala Tiraspol, Ilie Ilașcu, Stefan Urâtu, Tudor Petrov-Popa, Andrei Ivanțoc, Petru Godiac și Alexandru Leșco.
După un simulacru de judecată, aceștia vor fi condamnați la ani grei de închisoare, iar Ilie Ilașcu - la moarte prin împușcare, comutată ulterior cu o pedeapsă de detenție politică dură, fiind transferat în custodia autorităților de la Chișinău în 2001. Ultimul din „grupul Ilașcu” pus în libertate în 2007 a fost Tudor Petrov-Popa.
Cazul „Ilașcu” a avut o amplă rezonanță internațională. Opinia publică, OSCE, Consiliul Europei, alte foruri internaționale au cerut anularea sentinței și eliberarea celor închiși de o judecată ilegală.
Cazul „Ilașcu și alții versus Republica Moldova și Federația Rusă” s-a judecat la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului de la Strasbourg în 2004, care a dat câștig de cauză reclamanților.
Căderea guvernului Muravschi la Chișinău
Privit, însă, în contextul evenimentelor de acum 30 de ani, cazul „grupului Ilașcu” trebuia să fie exploatat propagandistic de forțele separatiste din stânga Nistrului și să dea o lecție severă adversarilor acestora. În realitate, tocmai invers, cazul „Ilașcu” a ilustrat ilegitimitatea regimului de la Tiraspol.
După arestarea „grupului Ilașcu”, la Chișinău a căzut Guvernul în frunte atunci cu Valeriu Muravschi. La momentul dat, cel puțin, nu există dovezi directe că ar fi existat vreo legătură între cele două întâmplări. Însă, se poate afirma că la începutul lunii iunie a acelui an 1992 s-a profilat o tendință tot mai accentuată de a schimba garnitura puterii de la Chișinău, iar evenimentele derulate pe un mal și altul al Nistrului păreau, într-adevăr, să se sincronizeze.
Se pare că sacrificarea „grupului Ilașcu” la Tiraspol și a Guvernului Muravschi la Chișinău, înlocuit cu Andrei Sangheli, la recomandarea Moscovei, trebuiau să înlăture orice obstacol din calea unei înțelegeri mai puțin avantajoase Republicii Moldova și s-o mențină într-un sistem de coordonate predictibil pentru interesele Rusiei în regiune.
România, eliminată din negocieri
A urmat, la acel început de iunie 1992, și eliminarea României din mecanismul cvadripartit al miniștrilor de externe, alături de Rusia, Ucraina și Republica Moldova, care-și propunea să pună capăt războiului de la Nistru.
O serie de acuzații nefondate în adresa Guvernului de la București din partea unor diverși înalți responsabili ruși făceau să transpire intențiile de a se debarasa de România la masa negocierilor diplomatice. Rămasă de una singură după înlăturarea României din mecanismul cvadripartit de negocieri, Republica Moldova va traversa o etapă extrem de complicată în scurta sa istorie ca stat independent.