Om de afaceri: efectele războiului sunt resimțite puternic de aproape toți agentii economici
Agresiunea militară a Rusiei împotriva Ucrainei afectează și afacerile moldovenești. Fără materialele de construcție care veneau din Rusia și Ucraina, antreprenorii se descurcă foarte greu. Unele companii se văd nevoite să-și restrângă activitatea, dar nu se gândesc la faliment. Omul de afaceri Dan Untură spune că efectele războiului din Ucraina sunt resimțite puternic de aproape toți agentii economici din țară, dar în special de cei care depindeau, într-o anumită măsură, de importurile din țara vecină, cât și de cele din Federația Rusă, supusă acum unor sancțiuni fără precedent, din partea occidentului.
Iată câteva din ideile dialogului purtat de Valentina Ursu cu Dan Untură"
Un TIR de marfă din Rusia 1.000-1.500 de dolari înainte de criză, acum același TIR costă în jur de 6.000 de euro
„Avem în Kiev un partener care lucrează, doar că nu poate transporta marfa, pentru că sunt închise căile, dar fabrica lucrează”
„Armătura care se folosește pentru carcasele de rezistență costă 34.000 de lei, înainte de criză costa 18.000 de lei, iar doi ani în urmă costa 10.000 de lei”
„Am avut parteneri cu care lucram și în valută, acum [lucrăm] doar în ruble rusești
Nu e nevoie de intervenția statului, cât să nu încurce, adică să lase așa cum este
„Mergem înainte, nu ne oprim aici. Deja sunt lucruri la care nu putem influența, aici urmează să ne rugăm la Dumnezeu ca să aranjeze ceea ce nu depinde de noi”
Europa Liberă: În ce măsură acest război ruso-ucrainean afectează afacerile din Republica Moldova din moment ce multă marfă se importa din țara vecină, din Ucraina?
Dan Untură: „Eu lucrez în domeniul materialelor de construcție și imobiliar și de aceea poate o să fie un pic mai complicat decât a fost până acum, dar o să mergem înainte, fiindcă din zona aceasta s-au importat și se importă în continuare produse, dar nu sunt niște produse endemice, adică sunt produse care se găsesc și prin alte părți, în alte zone, doar că la alte prețuri. De exemplu, aceleași produse care se făceau în Ucraina se găsesc și în Europa, și în Turcia, dar la un preț un pic mai ridicat și trebuie să luăm în considerare că mai avem și un alt moment legat de costul transportului, fiindcă și costul transportului a crescut foarte mult. Ca să înțelegeți, la ziua de astăzi un TIR de marfă din Rusia, ele vin în continuare, dar dacă până la această criză costa 1.000-1.500 de dolari, acum același TIR costă în jur de 6.000 de euro și, respectiv, aceasta se reflectă asupra prețului. Doi: avem o problemă că durează foarte mult logistica, fiindcă la momentul actual sunt două căi care sunt încă funcționale, nu știu cât timp o să mai fie funcționale, vorbesc în cazul dat de Rusia – pe la nord, prin Țările Baltice sau pe la sud, prin Georgia. Dar iată în cazul nostru, noi avem două TIR-uri care stau acum la intrarea în Georgia, stau deja de o săptămână, e o coadă de nu știu câte zeci de kilometri de TIR-uri și trebuie să facă înconjurul Mării Negre ca să ajungă aici. Respectiv, toate acestea se reflectă asupra costului final al produsului.”
Europa Liberă: Dar importurile din Ucraina sunt sistate?
Dan Untură: „Nu. De aceea și zic, paradoxul e că noi considerăm că în Ucraina nu lucrează nimeni. Da, într-adevăr, multe producții s-au oprit, în particular, în zona care este afectată, evident, dar partenerii noștri, spre exemplu, noi avem în Kiev un partener care lucrează, doar că nu poate transporta marfa, pentru că sunt închise căile, dar fabrica lucrează. Deci e mai mult o chestie psihologică.”
Europa Liberă: Bine, dar importați sau nu importați, dacă infrastructura e distrusă în Ucraina?
Dan Untură: „Nu peste tot e distrusă. Spre exemplu, în Ucraina de Vest se lucrează în continuare, noi am avut importuri în Ucraina de Vest, cheresteaua, care este un material de construcție obligatoriu la orice construcție până în prezent se importă și vin multe TIR-uri, deci prin nordul republicii se circulă. Pare paradoxal, dar chiar și din zona Moscovei am încărcat două TIR-uri, pentru că aveam niște bani plătiți în avans care trebuia cumva să-i aducem acasă.”
Europa Liberă: Atunci când faceți operațiuni cu partenerii din Federația Rusă, achitați în ruble rusești?
Dan Untură: „Noi am avut parteneri cu care lucram și în valută, acum doar în ruble rusești. Adevărul e că în perioada aceasta încă nu am avut nicio achitare, întrucât avem unii parteneri cu care lucrăm în continuare cu termeni de plată așa cum erau, nu avem schimbări de contract, iarăși pare straniu lucrul acesta, dar la alții am avut banii achitați în avans, așa că urma doar să ridicăm marfa.”
Europa Liberă: Dar v-ar îngrijora dacă se trece la achitarea doar în baza rublei rusești?
Dan Untură: „Nu, fiindcă noi și până în prezent am achitat și în ruble rusești.”
Europa Liberă: Dacă se devalorizează rubla?
Dan Untură: „Pot să vă spun că la ziua de azi rubla rusească în Republica Moldova costă chiar un pic mai scump decât până la începutul conflictului. Iarăși, un paradox, s-a creat un vacuum de valută, anume ruble rusești și cursul băncii la ziua de astăzi era 0,238, la începutul crizei era 0,220, adică de fapt a crescut cursul rublei.”
Europa Liberă: Ținând cont de această situație, credeți că trebuie și intervenția statului?
Dan Untură: „Nu e cazul atât intervenție să fie, cât să nu încurce, adică să lase așa cum este, fiindcă haideți să fim sinceri, cum am mai zis, ceea ce ține de materialele de construcție și sectorul imobiliar, care este unul destul de consistent în totalul activității economice din Republica Moldova, multe produse se aduceau din zona aceasta – din Ucraina, din Rusia, din Belarus. Acesta este adevărul, fiindcă erau niște produse la un preț mai accesibil pentru cumpărători și, într-un final, poate să ne placă sau să nu ne placă ceea ce se întâmplă, dar atunci când ai de plătit mai mulți bani din buzunar sau atunci când faci o finisare la un apartament sau cumperi un imobil nimeni nu vrea să dea bani în plus.”
Europa Liberă: Dar solicitările pentru a cumpăra spațiu locativ rămân tot așa cum au fost și până la declanșarea acestui război? De ce pun această întrebare? Pentru că majorările de tarife, de prețuri fac ca cetățeanul să se gândească de șapte ori unde direcționează banii pe care îi are.
Dan Untură: „La ziua de astăzi este undeva 70 la sută din cererea care era anul trecut în perioada aceasta, ceea ce pare un pic straniu. Evident, în primele două săptămâni ale războiului au scăzut tranzacțiile practic la zero. Ce o să se întâmple în continuare? Eu zic așa: cota-parte a celor care cumpărau cu scop de investiții sau de a câștiga niște bani pentru o anumită perioadă, acești investitori n-au să fie atât de activi, dar cei care au nevoie chiar real pentru ei sau pentru familia lor au să cumpere în continuare.”
Europa Liberă: Dar prețurile ar putea să crească la imobile, pentru că cresc prețurile pentru materialele de construcție și meșterii, probabil, vor cere bani mai mulți?
Dan Untură: „Într-adevăr, costul final al unui imobil are trei componente: 1) cel mai consistent – costul materialelor de construcție; 2) – costul lucrărilor și 3 – adaosul comercial sau venitul dezvoltatorului. Așa că eu presupun că o să fie în felul următor: prețul materialelor de construcție o să crească, poate nu cu atât de mult, dar au să fie creșteri și la unele chiar destul de consistente. Și o să vă dau un exemplu, metalul negru, armătura care se folosește pentru carcasele de rezistență costă 34.000 de lei, înainte de criză costa 18.000 de lei, iar doi ani în urmă costa 10.000 de lei. Vă dați seama ce diferență avem? Pe de altă parte, eu presupun că dezvoltatorii au să-și micșoreze din marja lor de profit, pentru ca cumva să mențină piața și aici chiar și companiile de construcții sau cei care fac subantrepriză tot au să fie de acord să lucreze cu o marjă mai mică doar ca să mențină colectivul sau salariații să-i mențină. Astfel, eu presupun că per final costul unui metru pătrat de locuință, dacă o să fie o creștere, o să fie una nesemnificativă sau chiar o să rămână la prețurile care erau acum o lună sau două în urmă.”
Europa Liberă: Citisem o analiză pe care o făcuse Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare, spunând că, dacă va continua acest război, în Republica Moldova situația tot se va înrăutăți și s-ar putea ca fiecare al doilea cetățean să ajungă să trăiască în sărăcie și de asta ziceam că trebuie să aveți niște calcule. Cum vă dezvoltați afacerea în continuare?
Dan Untură: „Eu conduc o companie de 55 și ceva de angajați, noi lucrăm în domeniul comerțului. Am zis că miza noastră de bază o să fie aceea ca să-i păstrăm pe toți salariații și să le plătim salariul integral...”
Europa Liberă: Falimentul nu-l luați în calcul?
Dan Untură: „Nu, nu, în niciun caz, fiindcă chiar și în strategia noastră noi tot timpul am avut cumva un fond de rezervă sau, ca să zic așa, chiar în cazul când am fi nevoiți câteva luni să nu activăm deloc, noi oricum o să avem resurse ca să ne menținem cheltuielile curente. Deci, noi o să menținem în continuare colectivul și toți angajații și o să ne străduim la maximum să menținem chiar și stocurile de marfă, fiindcă pe moment noi avem marfă, dar problema este aceeași cu Ucraina. Ea în continuare vinde, dar în mare parte vinde stocuri, deci nu vinde produse noi care ar trebui acum să se producă și criza aceasta de produse poate să nu apară acum, dar o să apară în două luni, spre exemplu, atunci când urmau să ajungă stocurile noi.”
Europa Liberă: E greu să cauți alte piețe sau costul contează?
Dan Untură: „Costul este important, evident și cel mai de valoare, într-un final, dar este și o altă componentă simplă, deoarece ca să stabilești o relație cu un partener nou, cu o fabrică nouă durează, deci minimum o lună de zile durează. Trebuie să mergi la fabrică, să vezi care este procesul, să vezi produsul, se semnează contractele, partea juridică, se planifică producerea, așa că aici poate să fie de la o lună la două luni, în cel mai bun caz trebuie să te reorientezi. Iarăși, în funcție de produs, dacă e vorba de cherestea, aia e mai simplu s-o reorientezi, dacă sunt niște produse de finisare sau ceva mai tehnologice, atunci este mai complicat. Și trebuie să înțelegem că și alte piețe, aceeași Turcie, spre exemplu, sau Polonia, la ei se vor adresa nu doar din Republica Moldova, dar și de pe alte piețe care cumpărau din Ucraina, aceeași Românie, bunăoară, că în România la fel erau produse din Ucraina și din Rusia erau produse. Și ei au să se reorienteze la alte piețe și, respectiv, producătorul din Turcia sau din Polonia nu vor avea stocuri suficiente sau capacități suficiente pentru a produce și a îndestula cererea pe care o au.”
Europa Liberă: Și ce vă doriți cel mai mult acum?
Dan Untură: „Eu mi-aș dori să vedem o claritate, adică viitorul situației geopolitice în toată zona asta a noastră, să vedem care este finalul și deja mai departe noi ne vom descurca, dar evident că cel mai important este să nu mai fie acțiuni militare și să nu mai auzim știri legate de bombardamente, de avioane...”
Europa Liberă: Și Ucraina va dori să-și refacă economia urgent după ce încetează acest război și va dori să continue colaborarea pe care ați avut-o?
Dan Untură: „Păi da, dar eu cred că fabricile din Ucraina, spre exemplu, fabricile de gresie, o mare parte din gresia care se vindea în Republica Moldova era produsă în Ucraina. Ei au să se orienteze, în primul rând, la piața internă, fiindcă o să fie nevoie de refăcut tot ceea ce a fost distrus, deci au să fie dereglări legate cu livrările, și anume componenta aceasta logistică și de prezență a stocurilor de mărfuri o să dureze până în toamnă la sigur. Dar este și altceva, alegerea o să fie un pic mai restrânsă, fiindcă noi cumva ne-am alintat, ne place să fie asortiment, să fie alegere, o să fie un pic mai restrâns, dar nu înseamnă că o să dispară ceva în totalitate. Iată chiar situația pe care o avem noi acum cu metalul negru, uzina de la Râbnița, pare-mi-se, de vreo două luni nu produce metal negru și atunci era alternativă, din Ucraina se aducea, un pic mai scump, dar era alternativă, acum, decăzând și Ucraina, este altă alternativă, Turcia, care e încă un pic mai scump, de unde am înțeles că deja au început a aduce produse. Așa că mergem înainte, nu ne oprim aici. Deja sunt lucruri la care nu putem influența, aici urmează să ne rugăm la Dumnezeu ca să aranjeze ceea ce nu depinde de noi.”