Jennifer Brush: „Noi vom ciopârți Moldova”, mi-a spus un lider rus în 2012
Ambasadoarea Jennifer Brush a condus misiunea OSCE din Moldova în 2012- 2014 tocmai în perioada când Vladimir Putin testa răbdarea occidentului cu primele gânduri de expansiune în direcția Ucrainei. Pe durata mandatului ei în calitate de Şefă a Misiunii OSCE a încercat să contribuie pentru a aduce democraţia, prosperitatea şi stabilitatea în regiune. Dar a fost dezamăgită de performanța Guvernului Republicii Moldova de pe atunci, văzut o oarecare lipsă de voință politică. Iar autoritățile transnistrene erau controlate doar de Moscova. Cum vede ea ce s-a întâmplat în regiune de atunci?
Iată câteva dintre ideile acestui interviu:
Consecințele invadării Ucrainei sunt mult mai dramatice pentru țările din vecinătate cu Rusia și Ucraina, cum ar fi Republica Moldova. Ceea ce e deosebit de grav pentru Republica Moldova, faptul că există o regiune separatistă, Transnistria, care a cauzat instabilitate pentru țară zeci de ani.
Este bine că Rusia a fost eliminată sau a părăsit de sine stătător Consiliul Europei. Această țară nu trebuie să fie acolo. Nu merita să fie acolo, în primul rând, după ocuparea Crimeii în 2014 și de invadarea Georgiei înainte de asta.
Rusia nu merită să mai fie la aceeași masă de negocieri. Doi dintre mediatori, Rusia și Ucraina, sunt în război. Ucraina își apără teritoriul suveran împotriva unei invazii ruse. Cum cineva ar putea aștepta ca cei doi negociatori proeminenți, care acum se află în această situație, să stea la o masă și să încerce să discute aranjamente pentru o țară terță?
Sper că noul lider transnistrean Krasnoselski, care nu mai este atât de nou, va începe să se gândească la bunăstarea poporului său, care emigrează deja de ceva vreme de acolo, pentru că nu vede perspective pentru tineri în Transnistria.
Dacă Kievul va învinge, și noi sperăm că asta se va întâmpla, va fi bine nu doar pentru oamenii din Transnistria și Republica Moldova, ci din întreaga lume.
Sper ca tinerii din Transnistria, cei care gândesc independent, să își dea seama că, dacă Moldova se apropie de Uniunea Europeană, este mai bine pentru ei să se alăture Moldovei, decât să rămână acolo unde sunt acum, o fâșie subțire de pământ, vulnerabilă la orice tip de ambiție rusească.
Vreau să felicit oamenii din Republica Moldova pentru felul în care și-au întâmpinat frații și surorile ucraineni.
Europa Liberă: Dna Brush, vă mulțumesc pentru amabilitatea cu care ați acceptat să oferiți acest interviu Europei Libere cu puțin timp înainte de a se împlini o lună de la invazia Rusiei în Ucraina. Acum 10 ani, ați fost în fruntea misiunii OSCE în Republica Moldova. Ce șanse avea atunci soluționarea problemei transnistrene și ce perspectivă de reglementare ar putea să apară acum, după 30 de ani de la izbucnirea conflictului armat de la Nistru?
Jennifer Brush: „În primul rând, Valentina, trebuie să-ți spun că îmi face plăcere să vorbesc din nou cu tine. Și mulțumesc mult că te-ai gândit la mine. Republica Moldova nu este niciodată departe de gândurile mele, în special, în aceste zile când despre Republica Moldova se scrie tot mai mult în ziare, în presa internațională, apare în mass-media americană practic în fiecare zi. Permiteți-mi doar să spun că ceea ce face Rusia în Ucraina are un impact asupra întregii lumi. De fapt, poate fi considerată drept o încercare de distrugere a ordinii mondiale liberale care a fost instituită după Al Doilea Război Mondial, pentru a preveni războaiele și pentru a împiedica vecinii să atace alți vecini din Europa, așa cum face Rusia în Ucraina în acest moment. Așadar, impactul acestei invazii rusești este pe o scară largă. Desigur, consecințele sunt mult mai dramatice pentru țările din vecinătate cu Rusia și Ucraina, cum ar fi Republica Moldova. Ceea ce e deosebit de grav pentru Republica Moldova, faptul că există o regiune separatistă, Transnistria, care a cauzat instabilitate pentru țară zeci de ani.
M-ați întrebat dacă acum zece ani au fost șanse de rezolvare a conflictului transnistrean. Cred că acum zece ani erau cele mai bune șanse de a atinge acest scop. De fapt, când am devenit șefă a misiunii, eram extrem de optimiști la Washington în legătură cu perspectivele de soluționare a acestui conflict latent. Erau multe lucruri în legătură cu care eram optimiști, în primul rând eu, fiind o nouă șefă de misiune, eram femeie, pe atunci s-a pus accent pe femeile în funcții de conducere la OSCE, ONU, NATO și în spațiul UE. Erau alegeri noi în Transnistria, din câte vă amintiți, când domnul Șevciuk a devenit lider. El a fost considerat un politician tânăr și dinamic, care ar putea fi mai interesat de bunăstarea oamenilor din Transnistria decât predecesorul său.
Să nu uităm că negocierile în formatul 5+2 au reînceput după ce fuseseră puse pe pauză de ceva timp. Și am fost, de asemenea, foarte norocoși că în acel moment Irlanda era președintele în exercițiu al OSCE, iar irlandezii au avut o mulțime de exemple de oferit din experiența lor în legătură cu Irlanda de Nord sau conflictul irlandez. Și asta a fost ceva foarte instructiv pentru mine. Am înțeles că atunci când rezolvi un conflict, asta nu înseamnă că toată lumea va începe să stea împreună la aceleași cafenele, să se întâlnească unul cu altul și chiar să se căsătorească.
Trebuia să găsești o modalitate de a conviețui, astfel încât oamenii din acele localități să poată duce o viață normală, productivă și, sper, democratică. Așa că cred că am fost foarte realiști cu privire la rezultatele de după relansarea formatului 5+2 și am fost optimiști. La primele câteva întâlniri, au existat unele rezultate, am adus acești oameni la o masă. Dar cred că acele așteptări s-au spulberat rapid când am văzut, și aici voi fi sinceră, foarte puțină dorință din ambele părți, atât din partea moldovenească, cât și din partea transnistreană, să se lucreze cu adevărat la soluții de durată. Eu am fost critică în acea vreme față de Guvernul Republicii Moldova. Am spus că va trebui să fiți puțin mai receptivi, puțin mai primitori, trebuie să vă pregătiți societatea pentru a readuce Transnistria în componența Republicii Moldova. Așa că am fost dezamăgită de performanța guvernului Republicii Moldova de pe atunci. Am văzut o oarecare lipsă de voință politică. Autoritățile transnistrene nu erau independente de Rusia la acel moment, așa cum credeam că ar putea fi. Am aflat destul de repede că erau controlați 100% de Moscova și de negociatorii ruși. Așa că acel pic de euforie pe care am avut-o la începutul mandatului meu, gândindu-ne că am putea identifica o soluție durabilă, nu a durat mai mult de un an, când am început să ne confruntăm cu aceleași probleme cu care s-a confruntat procesul de la Berlin mulți ani mai târziu.”
Europa Liberă: Recent, APCE a declarat Transnistria „teritoriu ocupat de Federația Rusă”. Ce impact poate avea această decizie? Credeți că acest lucru îl poate spune/face și OSCE?
Jennifer Brush: „Am foarte mult respect pentru Consiliul Europei. Din câte cunosc, Statele Unite sunt doar observator, nu și membru. Cred că trebuie să fim foarte serioși și înțelegători atunci când Consiliul Europei adoptă o rezoluție ca aceasta. Declararea Transnistriei drept „teritoriu ocupat de Federația Rusă” este o schimbare cu adevărat majoră. Ar trebui să te uiți la logistica și diferența de formulare. Întotdeauna a fost un teritoriu ocupat rusesc, chiar de când a izbucnit conflictul și de când au intrat trupele ruse de menținere a păcii, iar accesul a fost din ce în ce mai limitat pentru observatorii internaționali. Așa că nu cred că să numești asta un „teritoriu ocupat de Federația Rusă” este o schimbare majoră pentru situația reală de la fața locului. Chiar nu pot vorbi în numele OSCE, avem un ambasador foarte bun la OSCE, la Viena, și există un întreg birou care se ocupă de aceste probleme, deci nu vreau să mă pronunț dacă OSCE ar trebui sau nu să aibă o rezoluție similară. Dar voi spune că este bine că Rusia a fost eliminată sau a părăsit de sine stătător Consiliul Europei. Această țară nu trebuie să fie acolo. Nu merita să fie acolo, în primul rând, după ocuparea Crimeii în 2014, putem să ne amintim și de invadarea Georgiei înainte de asta. Invadarea Ucrainei din ultimele săptămâni nu dă Rusiei dreptul de a face parte din Consiliul Europei. De asemenea, aș pune la îndoială statutul Rusiei și în alte organizații internaționale. Ce drept are Rusia să fie în Consiliul de Securitate al Națiunilor Unite în acest moment, oferindu-i-se posibilitatea să judece acțiunile altor țări din lume? Deci cred că Rusia și-a pierdut statutul pe care îl avea, apartenența la aceste organizații ca membru proeminent. Nu voi vorbi despre felul în care OSCE ar trebui să se raporteze la Rusia, dar nu aș spune că Rusia a fost un membru constructiv, productiv sau sincer. Dar voi lăsa la latitudinea OSCE să decidă dacă înaintarea unei declarații de acest fel ar fi ceva util.”
Europa Liberă: Formatul de negocieri este lăudat de unii, de alții - dur criticat. Va rezista în timp acest format?
Jennifer Brush: „Întrebați dacă formatul 5+2 este cel mai bun format pe care l-am putea folosi acum, dacă va rezista. Cred că în orice conflict negociatorii ar trebui să fie flexibili la noi abordări. În ultimii ani, am fost mult mai implicată în conflictul dintre Serbia și Kosovo decât am fost în cel dintre Moldova și Transnistria, conflicte foarte diferite, desigur. Dar există un dialog în curs, ceea ce ei numesc un dialog condus de UE, care se desfășoară din 2012. În opinia mea, asta a dat foarte puține rezultate concrete. Și au de-a face cu probleme aproape identice cu ceea ce se întâmplă în negocierile din formatul 5+2. Așa că unii dintre noi au încercat să convingă Departamentul de Stat să adopte o nouă abordare față de acest dialog, pentru că în mod clar nu a dat niciun rezultat. Cred că se întâmplă o birocratizare a acestor procese, oamenii devin implicați în ele și nu vor să le schimbe, de teamă că nu au altceva de propus, deci trebuie să continuăm, chiar dacă alt format ar fi la fel de reușit sau nereușit.
Dar cu siguranță cred că noi trebuie să luăm în considerare, să examinăm și să evaluăm abordări noi în raport cu succesul formatului 5+2. Sunt două elemente mai importante - că oricât de mult negociatorii și-ar dori o înțelegere, dacă actorii de facto din această ecuație, în acest caz Moldova și Transnistria, nu sunt interesați de a ajunge la o înțelegere, atunci negociatorii nu pot face nimic pentru a forța o reglementare. Așa că aș căuta lideri din Moldova și Transnistria care să-și exprime dorința și angajamentul lor politic de a găsi o soluție. Chiar nu ține de negociatori să promoveze soluții, dacă cele două părți nu sunt dispuse să le găsească. Dar desigur că Rusia nu merită să mai fie la aceeași masă de negocieri. Doi dintre mediatori, Rusia și Ucraina, sunt în război. Ucraina își apără teritoriul suveran împotriva unei invazii ruse. Cum cineva ar putea aștepta ca cei doi negociatori proeminenți, care acum se află în această situație, să stea la o masă și să încerce să discute aranjamente pentru o țară terță? Pur și simplu nu are sens, în opinia mea. Nici măcar nu știu cum rușii pot să se așeze la o masă și să stea în fața altor interlocutori, în timp ce ucid femei însărcinate, persoane cu dizabilități, bebeluși și în timp ce distrug orașe. Nu. Rușii nu au niciun loc la masa negocierilor. Deci nu cred că, în acest context, formatul 5+2 este unul potrivit pentru soluționarea conflictului transnistrean, deoarece rușii nu au credibilitate.”
Europa Liberă: Să amintim că formatul 5+2 include părțile, mediatorii și observatorii în procesul de negocieri: Republica Moldova, Transnistria, Federația Rusă, Ucraina, OSCE, Statele Unite și Uniunea Europeană. Pe cine avantajează acest format de negocieri 5+2?
Jennifer Brush: „În acest moment, pe criminali. Pentru că atâta timp cât situația nu este soluționată sau reglementată, se lasă calea deschisă infractorilor din ambele părți să se ocupe de contrabandă și să desfășoare operațiuni ilegale, toate în detrimentul oamenilor care locuiesc în Republica Moldova, aici incluzând și Transnistria. Singurii care prosperă acum de pe urma lipsei unei soluții sunt elementele criminale.”
Europa Liberă: În opinia Dvs., care ar fi formatul ideal ca să poată fi rezolvată problema transnistreana?
Jennifer Brush: „Aș vrea să știu răspunsul. Nu îmi pot imagina vreo negociere care să includă Rusia în acest moment. Știu că transnistrenii s-ar simți mai confortabil dacă ar fi un rus la masa de negocieri. Poate că s-ar simți confortabil cu un ucrainean la masă, pentru că, desigur, există o populație ucraineană masivă în Transnistria, precum și vorbitori de limbă rusă. Aș face un apel către Guvernul Republicii Moldova să manifeste mai mult angajament față de ei și știu că actuala președintă, prim-ministră, ambele au discutat recent despre cum ar trebui să găsească o soluție pentru Transnistria. Sper că noul lider transnistrean Krasnoselski, care nu mai este atât de nou, va începe să se gândească la bunăstarea poporului său, care emigrează deja de ceva vreme de acolo, pentru că nu vede perspective pentru tineri în Transnistria. Liderii înșiși, liderii locali trebuie să demonstreze un angajament și o hotărâre de a găsi o soluție în beneficiul oamenilor care locuiesc în acea regiune, pentru a le oferi tinerilor un viitor.”
Europa Liberă: Cunoscătorii dosarului transnistrean consideră că de-a lungul timpului autoritățile Republicii Moldova au făcut cedări mari cu „paşi mici”. Ce credeți Dvs. despre acești „pași mici” care au scopul de a reintegra cele două maluri ale Nistrului?
Jennifer Brush: „Știu că am vorbit despre „pași mici”, chiar și când am fost în Republica Moldova. Și aceste opt probleme care au fost identificate în timpul procesului de la Berlin cred că sunt aspecte foarte importante și productive de care vor beneficia oamenii de pe ambele maluri ale râului Nistru. Desigur, sunt încântată de posibilitatea deschiderii podului de la Gura Bâcului. Nu sunt sigură care este statutul acestuia pentru călătoriile comerciale internaționale, dar cel puțin a făcut viața mai ușoară pentru oamenii care trăiesc pe ambele maluri ale râului. Cred că a fost unul dintre cele mai mari succese ale procesului 5+2 și ale negocierilor, care trebuie să rămână deschise. Sunt puțin mâhnită să văd că problema plăcuțelor de înmatriculare nu a fost rezolvată în totalitate. Îmi amintesc că vorbeam cu oficiali moldoveni și le spuneam că în SUA avem 50 de plăcuțe de înmatriculare, 51, dacă iei în considerare districtul Columbia și chiar mai multe, dacă incluzi și Puerto Rico, și alte teritorii. Eu speram că moldovenii ar putea fi mai flexibili în ceea ce privește accesul la o mai mai mare libertate de mișcare. Cu siguranță, facilitățile pentru școli trebuie îmbunătățite.
Mă bucur că fermierii își pot lucra pământul. În general, sunt mulțumită că s-au înregistrat unele progrese în acele opt domenii și că acele opt domenii au fost identificate. Nu sunt sigură, totuși, în ce mod progresul pe aceste opt domenii, în acești opt „pași mici”, contribuie la stabilirea statutului Transnistriei. Și asta este, de fapt, marea întrebare: care va fi statutul Transnistriei în componența Republicii Moldova? Nu vreau să mă refer în continuare la Kosovo și Serbia, dar dialogul dintre aceste două țări este împotmolit în aceleași probleme, de fapt, probleme aproape identice: numere de înmatriculare, libertate de mișcare. Acestea sunt lucrurile care îi ajută pe oameni să-și trăiască viața în mod normal, dar nici ei nu vor să vorbească despre problema majoră a statutului. Și cred că atâta timp cât această chestiune e pe agendă, este foarte greu de văzut cum acești „pași mici” vor contribui la o soluție de durată sau la o securitate de durată pentru oamenii care locuiesc acolo. Ar trebui să fie un proces care continuă concomitent cu discuțiile pe marginea statutului, dar doar „pașii mici” nu sunt suficienți.”
Europa Liberă: Ținând cont de situația destul de tensionată din regiune, să vă întreb ce soartă poate avea Transnistria, dacă în războiul ruso-ucrainean învinge Kievul?
Jennifer Brush: „Care va fi soarta Transnistriei dacă Kievul câștigă războiul? De fapt, întreaga lume speră ca Ucraina să câștige. Și ce înseamnă să câștigi? Asta înseamnă să scoată o putere străină din țara lor. Asta înseamnă să-și apere propriile granițe. Aceasta este o invazie, o invazie neprovocată. Dacă Kievul va învinge, și noi sperăm că asta se va întâmpla, va fi bine nu doar pentru oamenii din Transnistria și Republica Moldova, ci din întreaga lume. Asta va demonstra că acest fel de agresiune și de încălcare a întregii ordini mondiale liberale care a fost instituită după cel de-al Doilea Război Mondial, când Kievul va ieși învingător, va fi bine pentru întreaga lume, nu doar pentru Republica Moldova și nu doar pentru Transnistria. Dar vreți să fiu puțin mai sinceră? Bineînțeles, atunci când Kievul va reuși să facă față invaziei rușilor, nu va pune transnistrenii în mijlocul acestui joc oribil. Cu toții ne uităm chiar acum la Odesa și sperăm că acel oraș frumos, acea „perlă” de oraș, o adevărată moștenire mondială, nu va fi atins de agresiunea rusă, de violența rusă. Cea mai mare teamă a noastră este că ceva s-ar putea întâmpla cu Odesa și trupele ruse s-ar apropia de Transnistria. Ei vor pune transnistrenii într-o poziție foarte dificilă, care nu este deloc benefică pentru oamenii de acolo. Așadar, speranța noastră este, desigur, că ucrainenii pot ține rușii departe de Odesa și pot continua să-i trimită înapoi, ceea ce vedem că se întâmplă atât în nord, în jurul Kievului, cât și în Mariupol și în alte localități unde ei au succese cu costuri umane și materiale enorme. Deci, când Kievul va reuși să obțină victoria, va fi mult mai bine pentru Transnistria și pentru Republica Moldova, decât alternativa în care ar avea succes Rusia, care nu se va mulțumi doar cu distrugerea Ucrainei și va dori să se miște spre Vest.”
Europa Liberă: Dar dacă victoria va fi de partea Rusiei lui Vladimir Putin, ce se poate întâmpla cu regiunea transnistreană?
Jennifer Brush: „Ei bine, nu cred că Putin se va opri acolo. Multe din reportajele din aceste zile vorbesc despre Lviv și amenințări la adresa Poloniei, stat care este un aliat NATO, desigur, un aliat NATO foarte bun, demonstrând asta zilnic. Cu siguranță, rușii ar crede că au plătit suficient de mult pentru Transnistria de-a lungul anilor, în ceea ce privește energia electrică gratuită și pensiile mai mari, astfel încât Transnistria este îndatorată Rusiei și că Transnistria ar trebui să o ajute. Și asta, desigur, îi pune pe transnistreni într-o situație teribilă de a lupta de partea Rusiei împotriva ucrainenilor și poate chiar împotriva moldovenilor. Ar putea Rusia să se miște înspre Moldova?
Aici îmi amintesc de cuvintele viceprim-ministrului Rogozin, când am fost acolo... Asta a fost încă în 2012. El a spus: „Noi vom ciopârți Moldova”. El a făcut această amenințare în 2012, a spus: „Noi vom ciopârți Moldova, începând cu Găgăuzia, apoi ne vom îndrepta spre Bălți... Dar Moldova va înceta să existe”. El a făcut aceste amenințări în trecut, fiind un oficial rus de rang înalt. Așa că m-aș teme pentru Moldova, Moldova, fiind o țară neutră, asta făcând-o destul de vulnerabilă. Dar mă întreb și cum ar răspunde România la asta. Deci, chiar există riscul unui conflict mai mare. Nu sunt sigură că Rusia vrea asta. Dar dacă va reuși în Ucraina, ceea ce întreaga lume speră că nu se va întâmpla, încă nu știm care este scopul urmărit de Putin, ce îl va mulțumi. Așa că sperăm, și încă nu am vorbit despre asta, Valentina, dar sperăm că aceste sancțiuni economice, care sunt cele mai puternice sancțiuni care au fost introduse vreodată în istorie, le vor împiedica capacitatea rușilor de a continua războiul, că va fi sufocat fluxul de venituri și [Kremlinul] nu își va mai putea permite financiar să continue războiul. Nu sunt sigură dacă vom reuși să convingem poporul rus că ceea ce face Putin este rău și că ar trebui oprit, pentru că se află într-un total blocaj informațional. Dacă ești un vorbitor de rusă în Rusia, tot ce vezi sunt informațiile venite de la regimul lui Putin. Dacă ești vorbitor de engleză, poate că ai șansa de a consulta alte surse de informații. Dar aș spune că marea majoritate a rușilor crede în ceea ce spune liderul lor, și anume că, cumva, ucrainenii sunt fasciști și naziști, ceea ce știm cu toții că este fals. Așa că sperăm că aceste sancțiuni economice și, de asemenea, furnizarea de echipamente și asistență Ucrainei vor opri agresiunea rusă și îi vor împinge înapoi la granițele Rusiei. Dar va fi o luptă lungă și va avea un cost uman enorm.”
Europa Liberă: La doar o zi după ce Maia Sandu, președinta Republicii Moldova a semnat cererea de aderare la Uniunea Europeană, Tiraspolul a solicitat autorităților de la Chișinău recunoașterea independenței autoproclamatei „Republici Moldovenești Nistrene”. Și tot mai des se pune întrebarea: Moldova în UE - cu sau fără Transnistria?
Jennifer Brush: „Nu am răspunsul la această întrebare. S-ar putea crede că dacă liderilor din Transnistria le-ar păsa mai mult de cetățenii care locuiesc acolo - cred că mai sunt vreo 300.000 -, dacă le-ar fi păsat mai mult de acești oameni, decât de câștigul lor personal de pe urma unei funcții publice, te-ai gândi că ei și-ar dori un viitor european. Și, de fapt, în vremurile în care un viitor european avea sens din punct de vedere economic pentru Transnistria, ei au căzut de acord asupra unui viitor în UE, cum ar fi acordurile comerciale, în care își pot vinde produsele în Europa, cum ar fi posibilitatea de a juca fotbal. Deci, atunci când vor să facă parte din Europa își permit să fie parte a Europei. Aș crede că, de fapt, ei văd mai mult un viitor în UE, decât s-ar vedea ca parte a Rusiei, în special în Rusia condusă de Vladimir Putin. Așa că eu aș spera ca tinerii din Transnistria, cei care gândesc independent, să își dea seama că, dacă Moldova se apropie de Uniunea Europeană, este mai bine pentru ei să se alăture Moldovei, decât să rămână acolo unde sunt acum, o fâșie subțire de pământ, vulnerabilă la orice tip de ambiție rusească.”
Europa Liberă: Să vă întreb și despre „planul Kozak”, se pare că Rusia niciodată nu a renunțat la el. Credeți că e posibilă o federalizare a Republicii Moldova?
Jennifer Brush: „Înțeleg că cuvântul „federalizare” sau „federație” este cumva un termen de ocară în Republica Moldova. Când am ajuns prima dată acolo, desigur, vin dintr-o federație, unde statele au drepturi și unde aproape în fiecare zi există un fel de ciocnire dintre drepturile statale și cele federale. Este o dinamică care are loc în multe sisteme federale. Așa că nu am înțeles niciodată „alergia” față de „federalism” sau „federație”. Dar înțeleg că asta există în Republica Moldova printre factorii de decizie, așa că îmi este greu să comentez, pentru că știu că este o chestiune foarte sensibilă. Dar dacă nu este o federație, cum să distribui competențe de la autoritatea centrală de la Chișinău către cele locale? Este o provocare pentru Republica Moldova, dar e ceva la care ar trebui să se gândească.”
Europa Liberă: Vladimir Putin, care a spus ca prăbușirea Uniunii Sovietice este „cea mai mare tragedie a secolului XX”, nu ascunde că și-ar dori să reconstituie imperiul sovietic. În scurt timp, ar dori să reafirme o sferă de influență în jurul țărilor vecine care au fost cândva parte a blocului sovietic. Care sunt însă intențiile adevărate ale liderului de la Kremlin, poate el decide viitorul statelor ex-sovietice?
Jennifer Brush: „Unul dintre cele mai faimoase citate ale lui Vladimir Putin, foarte devreme, când a venit la putere, a fost că dezintegrarea Uniunii Sovietice a fost o catastrofă pentru Rusia. Este de neînțeles pentru mine cum ar putea cineva să creadă că prăbușirea unui sistem comunist este o catastrofă. Știu, Statele Unite și Occidentul au pompat miliarde de dolari în Rusia, în anii 1990, pentru a crea o economie diversificată, pentru a încerca să stabilească instituții democratice, libertatea presei, libertatea de gândire. Au fost investite resurse enorme pentru a încerca să se ofere Rusiei și rușilor oportunitatea de a fi o democrație productivă. Acum, știm că mulți din acei bani au ajuns în buzunarele oligarhilor. Și aceștia sunt oamenii cărora li se iau iahturile și avioanele lor private.
Foarte puțini din acești bani au ajuns la cetățeanul rus de rând. Pentru mine anume asta, nu prăbușirea Uniunii Sovietice, e cea mai mare catastrofă care s-a întâmplat vreodată Rusiei. Să primești toți acei bani în formă de asistență și să se fure totul de Putin și oligarhii lui, și să transforme Rusia într-o cleptocrație absolută, e un mare necaz. Aceasta este cea mai mare catastrofă care s-a întâmplat vreodată Rusiei. Cât despre visele lui de a reconstitui Imperiul Rus, Uniunea Sovietică, da, a tot vorbit despre asta de ani de zile. Întotdeauna am știut că acesta este planul lui. Dar până la invazia în Georgia, apoi invazia Crimeii, ne-am gândit că el va respecta instituțiile ordinii mondiale liberale, în special în cazul Ucrainei, când au renunțat la armele nucleare, au renunțat la securitatea de frontieră. Și Rusia a semnat aceste acorduri, tratate. Dar bine, sunt atât de multe acorduri pe care ei le-au semnat și nu le-au respectat... Este oarecum inutil să mai subliniez că aceasta era o garanție oferită de Rusia, de Vladimir Putin. Da, asta vrea să facă. Și de aceea cred că Republica Moldova trebuie să fie îngrijorată. Cumva, el nu se uită atât de atent la Asia Centrală și Kazahstan, poate că sunt acolo lideri mai docili. Deși și ei deja au avut câteva decenii de independență, deci nu sunt atât de sigură că ei vor să facă parte din Uniunea Sovietică. Știm că asiaticii centrali nu sunt tratați prea bine atunci când merg la Moscova sau la Sankt Petersburg. Dar ce faci cu un astfel de lider, care are arme nucleare și care și-a arătat voința să încalce fiecare acord internațional pe care l-a semnat țara lui? Nu știu ce faci cu el, dar nu cred că locul Rusiei e în Consiliul de Securitate al Națiunilor Unite. ONU este 100% împotriva activităților, gândirii, filozofiei lui Vladimir Putin.”
Europa Liberă: Ce mesaj aveți pentru cetățenii Republicii Moldova?
Jennifer Brush: „În primul rând, admir foarte mult ceea ce fac moldovenii pentru refugiații din Ucraina. Știu că Republica Moldova nu are prea multe resurse. Dar este cu adevărat impresionant să poți primi așa un val masiv de refugiați într-un mod atât de cald, amabil, grijuliu și empatic. E cu adevărat impresionant!
Vreau să felicit oamenii din Republica Moldova pentru felul în care și-au întâmpinat frații și surorile ucraineni. Al doilea mesaj este democrația. Știu că aveți o președintă acum, Maia Sandu, care cred că are în ADN-ul său valorile democratice și cred că ea vrea democrație pentru Republica Moldova. Trebuie să facă față unor provocări uriașe din cauza corupției endemice care a destabilizat profund Republica Moldova de-a lungul anilor. A fost sfâșietor să urmărești aceste crize bancare, celelalte crize de corupție, pentru că oamenii care fură bani de la poporul Republicii Moldova în folosul lor personal nu sunt patrioți ai Republicii Moldova, nu acționează în interesul oamenilor de acolo. Așa că mi-aș dori să văd un efort real, ceea ce este dificil în aceste circumstanțe, să se elimine corupția, pentru că aceasta este cea mai mare provocare cu care se confruntă Republica Moldova. Bineînțeles, conducătorii Republicii Moldova trebuie să dezrădăcineze corupția, dar depinde și de cetățenii înșiși, să nu accepte corupția.”