Ion Leucă: „Transnistria e ca un pietroi legat de picioarele acestui stat” (VIDEO)
Se împlinesc 29 de ani de la izbucnirea conflictului armat de pe Nistru din 1992, care s-a soldat cu aproximativ 1100 de morți de ambele părți și s-a încheiat pe 21 iulie cu un acord de încetare a focului semnat de președinții moldovean și rus, Mircea Snegur și Boris Elțîn. Combatantul din partea Chișinăului, Ion Leucă, deputat PDM, crede că a lipsit voința politică a autorităților statului pentru o reglementare transnistreană.
Europa Liberă: Astăzi, 2 martie, sunt comemorate victimele conflictului armat de la Nistru. În 1992 a izbucnit acel război moldo-rus, pentru că, dacă citim deciziile Curții Europene pentru Drepturile Omului, acolo peste tot vedem că părțile care au intrat în conflict au fost Republica Moldova și Federația Rusă, iar în 1992 cei doi președinți de atunci, Mircea Snegur și Boris Elțin, au semnat Acordul de încetare a focului. În studioul Europei Libere, deputatul Ion Leucă, unul din participanții la acel război armat de la Nistru. De ce a izbucnit acel conflict atunci, vă este clar astăzi?
Ion Leucă: „Pe parcursul a mai bine de 29 de ani, situația, dacă nu s-a clarificat definitiv, undeva 99 la sută e clară. Consider că acesta nu a fost un conflict armat, nu a fost, cum au spus-o, spre regretul nostru, unii miniștri de externe mai proaspăt numiți ai diferitelor guverne ale Republicii Moldova – război civil, pentru că nu poți să faci război civil cu tancuri și cu blindate, războiul civil se face cu măturile, cu furcile, cu topoarele. Noi, cei care am fost la Nistru, am văzut clar că a fost un război în tot înțelesul cuvântului și ceea ce a fost un lucru bun pentru noi și pentru Republica Moldova e că el n-a durat mult, așa cum se întâmplă în țara vecină, deja al cincilea sau al șaselea an, războiul din Donbas.”
Europa Liberă: Și totuși, vărsare de sânge a fost, 29 de mii de persoane au participat ca să apere integritatea și independența statului.
Ion Leucă: „Vărsare de sânge a fost, 25-30 de mii de persoane au participat. Avem în jurul la 350-400 de morți, avem peste 50 de persoane dispărute fără urmă și trebuie să spunem franc că acesta a fost un război ruso-moldovenesc, de atâta că nu noi am început războiul, provocarea a venit din partea Federației Ruse prin regimul separatist de la Tiraspol și prin primele ciocniri, care au avut loc încă în 1991 la Comisariatul de poliție de la Dubăsari, când au fost și primele victime.”
Europa Liberă: De ce atât de greu se găsește un compromis pentru a se identifica o soluție durabilă pentru conflictul de la Nistru?
Ion Leucă: „Probabil, de-atâta că nu au fost rezolvate acele trei probleme care, prin jertfa camarazilor mei de arme și prin intenția autorităților de atunci ale conducerii de vârf a republicii trebuia să fie rezolvate: independența, integritatea și suveranitatea Republicii Moldova. Niciuna din aceste probleme nu este rezolvată timp de 30 de ani. Noi, cu părere de rău, nu putem să spunem că Republica Moldova este un stat independent, având o armată de ocupație a Federației Ruse pe teritoriul Republicii Moldova, care trebuie să fie retrasă necondiționat după hotărârea summitului OSCE din 1999 de la Istanbul.
În iunie 2018, dacă nu mă înșală memoria, prim-ministrul de atunci, Pavel Filip, de la tribuna Organizației Națiunilor Unite cu votul a peste 68 de țări membre și doar 15 împotrivă a reiterat încă o dată doleanța statului Republica Moldova ca armata rusă să părăsească necondiționat teritoriul legitim recunoscut de comunitatea mondială.”
Europa Liberă: Dar, în acești 30 de ani, autoritățile Republicii Moldova au stat deseori de vorbă cu partea rusă. Cât de mare a fost voința politică să convingă Kremlinul să-și retragă armata de pe teritoriul Republicii Moldova?
Ion Leucă: „Nu a fost destulă voință politică la o bună parte din conducătorii Republicii Moldova de la ‘91 încoace, deoarece jocul acesta de-a neutralitatea cu armată străină pe teritoriul Republicii Moldova, în Constituție să fie scris de jure că Republica Moldova este o țară neutră, dar având armată străină pe teritoriu, de facto nu poate să fie așa ceva, și neinsistența conducerii de vârf a țării de a face presiuni nu asupra Federației Ruse, că Republica Moldova este un stat cu posibilități modeste de a face presiuni la așa o mare putere mondială cum este Federația Rusă, dar nu a folosit la maximum asistența din partea Uniunii Europene și a Statelor Unite în dezlegarea acestei probleme și fără asistența marilor jucători din regiune noi nu o să rezolvăm numai cu puterile noastre.”
Europa Liberă: Dar fără un sprijin tacit al autorităților de la Chișinău ar fi fost cu putință să înflorească schemele, contrabanda?
Ion Leucă: „Aveți dreptate și eu sper foarte mult că actualul președinte al Republicii Moldova are voință politică de a curma aceste interese obscure care nu au nimic comun cu interesele cetățenilor și ale statului Republica Moldova și am mari speranțe că, dacă va fi voință politică în acest domeniu, și așa-numita putere economică a separatiștilor din Tiraspol va scădea considerabil. Și, nu în ultimul rând, nu trebuie să neglijăm un dialog respectuos cu autoritățile de la Moscova, fiindcă s-ar putea găsi un compromis rezonabil între Federația Rusă și Republica Moldova, având în vedere chiar și interesele Federației Ruse în regiune, ca să dezlegăm această problemă. Eu cred că, după anexarea Crimeii de către Federația Rusă, interesul față de susținerea economică din partea Federației Ruse a regimului separatist de la Tiraspol scade considerabil și cred că Federația Rusă are mai multe interese de a investi și a menține situația în Crimeea decât a menține regimul separatist de la Tiraspol.”
Europa Liberă: Importul energiei electrice de pe celălalt mal al Nistrului de către Republica Moldova ar putea să influențeze aducerea la masa de negocieri a Tiraspolului, ca să fie mai cooperant atunci când e vorba despre identificarea unei soluții?
Ion Leucă: „Sigur că da! Și iată aici mă întorc iar la gândul că au fost interese atât la Chișinău, cât și la Moscova, și la Tiraspol ca aceste importuri de energie să o facă dependentă sută la sută, Republica Moldova să depindă de această sursă de energie electrică. Și noi nu am dezvoltat timp de 30 de ani alternative, cum ar fi unirea rețelelor de transport al energiei electrice cu Uniunea Europeană prin România și din punct de vedere tehnic s-ar fi rezolvat demult, fiindcă voința din partea părții române și a Uniunii Europene, având Acord de Asociere, este destul de mare.”
Europa Liberă: S-a zis că și puterile în stat ar fi trebuit să vadă cum trebuie rezolvată problema transnistreană, pentru că deseori instituția prezidențială avea o opinie, însă instituția legislativă altă opinie, executivă cu totul altă opinie?
Ion Leucă: „De acord cu Dvs. Și eu consider că poate în al 12-lea ceas, în memoria camarazilor mei de arme care nu s-au întors din acest război, toate forțele politice, toate ramurile puterii ar trebui să găsească un consens larg în dezlegarea acestei probleme, fiindcă Transnistria pentru Republica Moldova este cum ar fi un pietroi legat de picioarele acestui stat, care-l trage la fund și nu-i dă voie să se dezvolte prosper.”
Europa Liberă: Dar, în acești aproape 30 de ani, cetățenii de pe cele două maluri ale Nistrului s-au îndepărtat ori s-au apropiat? Sigur că există o diferență când vorbim despre interesul simplului cetățean și interesul autorităților. De ce vă pun această întrebare? Pentru că în topul rezolvării problemelor reglementarea transnistreană măcar nu se găsește printre primele zece, ca cetățenii să vorbească despre nevoia reunificării.
Ion Leucă: „Orice tergiversare a rezolvării oricărei crize, cum ar fi chiar și problema transnistreană, duce la îndepărtarea rezolvării ei, fiindcă socotiți că noi în Transnistria avem deja o generație de oameni care nu au nimic comun cu Republica Moldova.”
Europa Liberă: Ei vorbesc despre statul lor, așa-zisa RMN.
Ion Leucă: „Da. Și mai mult ca atât, noi cunoaștem că copiii de moldoveni, care la începutul conflictului erau în jur de 40 la sută după structura populației, deja fac serviciul militar și depun jurământul la un stat de jure nerecunoscut, dar de facto existent. Și, bineînțeles, adolescenții aceștia au și o altă mentalitate despre noțiunea de patrie, de stat ș.a.m.d. Plus la asta, cu părere de rău, evoluțiile situației social-economice și politice din Republica Moldova, chiar și în ultimul timp, nu denotă o mare simpatie a cetățenilor din Transnistria față de ceea ce se întâmplă pe partea astălaltă de Nistru, adică la Chișinău.”
Europa Liberă: A fost instituit acest mecanism, formatul de negocieri „5+2”, special ca să fie apropiate interesele cetățenilor de pe un mal și altul și, până la urmă, să fie deschis și coșul politic, care prevede oferirea unui statut juridic special acestei regiuni, dar mulți au început să critice acest mecanism de negocieri, spunând că prea puține rezultate, mai degrabă eșecuri sau că mai degrabă Chișinăul deseori este impus să facă cedări în favoarea regimului secesionist.
Ion Leucă: „Cam așa se întâmplă și de foarte multe ori autoritățile de la Chișinău au mers la cedări nejustificate. Eu, de exemplu, chiar ca cetățean al acestei țări, nu ca deputat, am rămas nedumerit cum așa-zisul lider separatist de la Tiraspol, Krasnoselski, trece prin Sala VIP a aeroportului, al arterei principale a țării, dar președinta aleasă cu peste un milion de voturi ale cetățenilor Republicii Moldova pleacă la Kiev într-o deplasare de serviciu, ocolind Transnistria, adică ocolește un teritoriu care îi aparține Republicii Moldova. Sau cazul când fostul președinte al Republicii Moldova, dl Voronin, n-a fost lăsat să treacă la Corjova la mormântul mamei sale, sau cazul când dl Șevciuk, având probleme cu businessul din zona transnistreană, a fost găzduit de autoritățile moldovenești și de politicienii moldoveni. Iată lucrurile acestea nu le înțelegem și se vede de la o poștă că sunt interese obscure atât la Tiraspol, cât și la Chișinău, când e vorba de relații de contrabandă, de alte mizerii, care nu au nimic comun cu interesele Republicii Moldova, ale cetățenilor ei. Și când vorbesc de Republica Moldova, eu vorbesc de teritoriul integru, inclusiv Transnistria.”
Europa Liberă: Și dacă interesele unor politicieni de pe un mal și altul se intersectează, atunci această situație poate să se perpetueze la nesfârșit și lumea tot să rămână în așteptarea reglementării transnistrene?
Ion Leucă: „Nu, această situație nu ar trebui să se perpetueze la nesfârșit. Sper foarte mult că actualul președinte are voință politică de a curma niște mizerii care se întâmplă în zona aceasta gri și ea nu trebuie să fie singură în această luptă, dar trebuie să fie asistată de organele abilitate ale statului care trebuie să-și facă datoria cu onoare, demnitate și profesionalism. Eu vorbesc de Procuratura Generală, Procuratura Anticorupție, Centrul Național Anticorupție, Serviciul de Informație și Securitate, care trebuie să apere interesele cetățenilor și ce putem noi controla cu organele pe care le plătim prin impozitele noastre plătite la statul moldovenesc să își facă datoria față de cetățeni.”
Europa Liberă: Dl deputat, haideți să facem un exercițiu. Să admitem că astăzi se prezintă în parlament un proiect de statut pentru regiunea transnistreană, credeți că s-ar găsi consens? Vă pun această întrebare, pentru că, în 2005, parlamentarii au adoptat o hotărâre referitoare la conflictul transnistrean. Astăzi s-ar găsi un consens în legislativ să fie reglementată această problemă transnistreană?
Ion Leucă: „Să fiu sincer, socot că nu s-ar găsi, fiindcă nu este momentul respectiv de pus problema transnistreană, care n-a fost rezolvată timp de 30 de ani, astăzi pe primul plan.”