Administrația de la Tiraspol şi presa locală „ca o unealtă docilă” (VIDEO)

Bună ziua, dragi ascultători! Sunt Lina Grâu și va prezint astăzi, la microfonul Europei Libere, emisiunea Dialoguri transnistrene. Din sumarul ediţiei:

90 la sută din spațiul mediatic din regiunea transnistreană este controlat direct sau indirect de administrația de la Tiraspol. Starea presei în regiunea transnistreană, relațiile dintre presă, administrație și societate au fost discutate de experții din stânga Nistrului la un eveniment organizat la Tiraspol. Câtă încredere au în presă locuitorii din regiune? Tiraspolul declară că negocierile pentru reglementarea transnistreană stagnează. Și punctul de vedere asupra proceselor regionale de care depinde inclusiv reglementarea transnistreană a analistului Dumitru Mânzărari.

***

Europa Liberă: Începem, ca de obicei, cu buletinul de știri, cu principalele evenimente ale săptămânii trecute.

Președintele Igor Dodon susține că liderul rus Vladimir Putin i-a promis să elimine, în mod excepțional, taxele vamale pentru mai multe mărfuri agricole moldovene pe o perioadă de șase luni, de la 1 ianuarie 2019. „De ce pentru 6 luni? Astfel negocieri trebuie sa fie purtate de către guvern... La expirarea acestor șase luni, în R. Moldova va fi un alt guvern și se vor lua alte decizii”, a explicat Dodon la o conferință de presă pe marginea vizitei sale de săptămâna trecută la Moscova. La solicitarea sa, liderul rus ar fi acceptat scutirea de taxe a legumelor, conservelor, mai multor categorii de fructe și a vinurilor. Aceste și alte produse moldovenești au fost excluse din comerțul liber cu Federația Rusă, după ce Republica Moldova a semnat Acordul de Asociere și liberalizare a comerțului cu Uniunea Europeană. Igor Dodon speră că scutirea temporară de taxe va duce la relansarea exporturilor moldovene pe piața rusă.

Rusia a trimis, luni, un avion de vânătoare pentru interceptarea unui avion american de recunoaştere, în zona internaţională a Mării Negre, anunţă un comunicat al armatei americane, citat de agenția Mediafax. Potrivit sursei citate, armata americană a caracterizat incidentul drept acţiune „iresponsabilă" a Moscovei; durata acțiunii de interceptare a fost de aproximativ 25 de minute. Moscova a respins acuzațiile americane, afirmând că intervenția avionului rusesc ar fi fost menită sa împiedice intrarea avionului american în spațiul aerian rusesc.

Prezența trupelor rusești pe teritoriul Republicii Moldova a devenit cel mai mare pericol pentru securitatea națională și periclitează situația în domeniul securității militare, a spus președintele Comisiei parlamentare pentru securitate națională, apărare și ordine publică, Eugen Carpov, transmite IPN. În cazul Republicii Moldova, prezența trupelor ruse a fost și rămâne un instrument de menținere a regimului separatist din regiunea transnistreană, a mai spus deputatul. Carpov a declarat, la TVR Moldova, că având în vedere conjunctura internațională și acțiunile Federației Ruse la nivel internațional, în prezent, șansele practice de a fi reluat procesul de retragere a trupelor sunt mult mai mici decât cu 10-15 ani în urmă.

Vitalie Stoian, comandant al armatei moldovene, a afirmat că în stânga Nistrului se află aproximativ 20 de mii de tone de arme și muniții, care au un termen de păstrare depășit, iar depozitarea și transportul lor constituie un pericol. De aceste muniții are grijă Grupul Operativ de Trupe al Federației Ruse, care se află în regiunea transnistreană, dar, a adăugat el, Republica Moldova nu are acces la depozitul de la Cobasna și nu cunoaște care este situația reală.

Președintele din Belarus, Aleksandr Lukașenka, a afirmat că țara sa este un aliat al Rusiei, dar că nu este nevoie de nicio bază militară rusă în țara sa. În declarațiile făcute în faţa unui grup de experţi și analiști politici militari americani, liderul de la Minsk a spus că țara sa este o ţară europeană și că Minskul este interesat de „o Europă puternică și unită”. Belarus face parte dintr-o uniune cu Rusia - care pare să existe numai în documente -, dar pe plan militar Moscova și Minskul au o colaborare puternică. Belarusul este membru al Organizaţiei Tratatului pentru Securitate Colectivă și al Uniunii Eurasiatice, ambele structuri dominate de Moscova.

Președintele Igor Dodon va pleca din nou în Federația Rusă la sfârșitul lunii noiembrie pentru a se întâlni cu membri ai diasporei moldovenești. Președintele Dodon a precizat, pe contul său de Facebook, că va merge la Moscova și Sankt Petersburg pentru a „prezenta un amplu raport privind situația politică și economică din țara”. În februarie 2019 au loc alegeri generale în care președintele Igor Dodon ar putea candida într-o circumscripție uninominală din partea fostului său partid al Socialiștilor.

***

Europa Liberă: Institutul de studii social-politice și dezvoltare regională de la Tiraspol a organizat o ședință a clubului de dezbateri, în cadrul căruia experții din stânga Nistrului au discutat despre starea mass-media din regiune și relația dintre presă, administrația transnistreană și societate.

Corespondentul nostru la Tiraspol Serghei Ursul transmite că un studiu elaborat de experții institutului arată că în prezent 90 la sută din spațiul mediatic este controlat direct sau indirect de administrația din regiune, lucru care transformă jurnalismul din stânga Nistrului într-o unealtă docilă a actualei echipe de la putere.

Liudmila Kovali, fosta directoare a publicației Profsoiuznîi Vesti, închise de autorități în luna februarie a acestui an, spune că administrația din regiune face totul pentru ca mass-media care nu este controlată de autorități să nu se poată dezvolta.  

​Liudmila Koval: „În cei 37 de ani de când lucrez în jurnalism, dintre care cei mai mulți – în presa transnistreană, am avut mereu o doză mare de scepticism în legătură cu școala noastră transnistreană de jurnalism. Poate că într-adevăr ne-am creat spațiul nostru mediatic sub presiunea unor condiții mai deosebite, dar din păcate în cei 28 de ani așa și nu am reușit să creăm un spațiu mediatic eficient și complex. Așa și nu am reușit să creăm un conținut demn, care să răspundă cerințelor, provocărilor și necesităților cititorilor, telespectatorilor și radioascultătorilor noștri. Noi nu am reușit să dezvoltăm sectorul mass-media neguvernamentale.

Sunt mulți factori care au influențat acest lucru. Primul și cel mai important, din punctul meu de vedere, subiectiv, constă în faptul că autoritățile nu sunt interesate ca sectorul mass-media neguvernamentale să se dezvolte. Și asta, pentru ca instituțiile administrației să nu fie lipsite de condițiile confortabile pe care tot noi, jurnaliștii, le-am creat pentru ei prin activitatea noastră insuficient de profesionistă.

Noi demult ne-am transformat într-o servitoare care deservește această putere...

Toată lumea ne măgulește și ne spune că presa este puterea a patra, dar noi deja demult am încetat să mai fim chiar și oglindă a evenimentelor reale care au loc. Noi demult ne-am transformat într-o servitoare care deservește această putere. Noi deja de foarte demult lucrăm reacționând la orice mișcare din deget a puterii, luăm poziția de drepți, ne înclinăm în reverențe și dăm curs cu plăcere oricărui gest indicativ oricât de mic al decidenților.

Noi, jurnaliștii, așa și nu am reușit să convingem puterea că ea merită să aibă parte nu doar de mângâieri pe blăniță, că uneori puterea trebuie să fie pieptănată și în răspăr, lucru care este până la urmă chiar în beneficiul puterii. Puterea nu-i iubește pe câinii care latră. Puterea trebuie să simtă că există un control public, abia atunci va fi eficientă.

Iar atunci când inclusiv posturile private povestesc cât de minunat este totul la noi, cum este totul în ciocolată, atunci când presa ignoră, de exemplu, fenomenul exodului în masă din țară, nu observă nivelul de sărăcie și nivelul de viață care scade în continuare a populației, inclusiv a pensionarilor, asta nu este normal. La fel cum nu e normal că puterea nu observă foarte multe probleme, dar construiește, de exemplu, un havuz și crede că noi toți cei 200 de mii rămași vor face baie în acel havuz și vom fi fericiți…

Nu am nimic împotrivă, havuzuri trebuie să existe, și parcuri trebuie să existe,dar noi trebuie să ne gândim la faptul că în aceste parcuri trebuie să aibă cine veni, trebuie să existe copii care să vină se de joace pe roller-dromurile construite. Iar jurnaliștii trebuie să joace acest rol de controlori publici.”

Adjunctul directorului Institutului pentru studii social-politice, Andrei Mospanov, spune că din cauza faptului că pe piață nu există destule surse media independente discuțiile publice pe temele cele mai de actualitate s-au transferat pe rețelele de socializare. De exemplu, grupul pe Viber numit Transnistria are peste 32 de mii de urmăritori, asta, în timp ce tirajul singurului cotidian, Pridnestrovie, abia ajunge la două mii.

Andrei Mospanov: „În linii mari se poate constata că spațiul mediatic transnistrean în acest răstimp s-a schimbat foarte puțin. Da, nu mai avem atacuri împotriva jurnaliștilor la conferințele de presă ale responsabililor din administrație, dar spațiul mediatic nu a devenit mai bogat. În acest interval de timp nu au apărut nici surse mass-media noi orientate către public și nici reprezentanțe ale unor publicații din Rusia.

Din punct de vedere structural, putem observa în continuare trei elemente în spațiul mediatic transnistrean: presa de stat și municipală, care are o pondere covârșitoare, un post de televiziune privat – TSV, Televiziunea Alegerii Libere, și unele publicații ne-statale, inclusiv ziarele Omul și drepturile lui și Buna seara.

Ponderea mass-media pro-putere în structura pieței este de 90 la sută...

Factorul economic este elementul principal care a frânat în ultimii ani dezvoltarea mass-media ne-statale. Analiza noastră a arătat că ponderea presei finanțate din bugetul public și a celei municipale este de 60 la sută, televiziunea TSV deține cam 30 la sută, iar presa independentă are o pondere de doar 10 la sută. Și având în vedere că postul de televiziune TSV este practic o umbră a formațiunii politice care este acum la putere la Tiraspol, se poate spune că ponderea mass-media pro-putere în structura pieței este de 90 la sută.

Situația în care a fost închis ziarul Profsoiuznîe Vesti, în opinia noastră, nu diferă practic cu nimic de închiderea în 2012 a redacției agenției de știri Novîi Region. În ambele cazuri administrația a folosit resursa administrativă și, în consecință, redacțiile și-au încheiat activitatea.

Practica mai arată că presa neafiliată puterii continuă să aibă dificultăți și cu acreditarea la unele evenimente oficiale. Puterea preferă să discute cu poporul în condiții de confort maxim prin intermediul presei corporative care îi este afiliată.

Dar aici apare întrebarea – poate fi oare societatea pe deplin mulțumită de calitatea unui astfel de dialog? Eu cred că nu. Și acest lucru este confirmat și de numeroasele reacții critice din discuțiile de pe rețelele de socializare. Pe rețelele de socializare oamenii pun întrebări și ridică probleme incomode pentru putere, care de cele mai multe ori nu pot fi auzite în emisiunile televizate.”

***

Europa Liberă: Corespondenții noștri în regiunea transnistreană au întrebat trecătorii din orașele din stânga Nistrului din ce surse se informează și dacă au încredere în presă.

- Mă documentez de la televizor. Ceea ce îmi este mai apropiat pentru percepția mea, aceea și îmi place.

- În principal de la televizor și câte ceva pe internet. Încredere? Nu întotdeauna. Sunt multe lucruri contradictorii. Se promite una, apoi când trece timpul și nu se întâmplă încep să spună cu totul altceva.

- Internetul și televizorul. Nu am încredere în nimic în Transnistria. Președintele nu dă suplimentul la pensii, tot trage și trage de timp. La noi sunt susținuți doar militarii…

- Da, am încredere. Primesc informații din internet, ascult radioul și citesc ziare. Informația este destul de veridică.

- Nu urmăresc ce se întâmplă aici, nu-mi este interesant.

Urmăresc televizorul. Dar analizez totul critic, iată de ce anumite lucruri le cred, iar altele - nu...

​- Urmăresc televizorul. Dar analizez totul critic, iată de ce anumite lucruri le cred, iar altele - nu.

- Urmăresc presa în general. Desigur că avem încredere, de acolo aflăm toate lucrurile care se întâmplă la noi.

- Dacă am încredere? Nu, probabil. Ar fi naiv să am încredere în presă sută la sută. Doar unele informații sunt veridice.

- Au existat câteva forumuri pe rețelele de socializare pe care le-au închis. Acum mai există câteva forumuri, mă uit neapărat ce scrie acolo. Dar, din păcate, nici acolo informația nu este verificată.

Europa Liberă: Voci ale locuitorilor de la Tiraspol și Bender, intervievați de corespondenții noștri în regiunea transnistreană.

***

Europa Liberă: Reprezentanți ai administrației de la Tiraspol au declarat săptămâna trecută că procesul de negocieri pentru reglementarea transnistreană stagnează, iar activitatea grupurilor de lucru pentru realizarea înțelegerilor convenite la sfârșitul anului trecut între Chişinău și Tiraspol nu are rezultatele scontate. Liderul transnistrean Vadim Krasnoselski a declarat că nu vede sensul unei noi întâlniri cu președintele Igor Dodon, întâlnire convenită anterior pentru luna decembrie. Ultima discuție a celor doi a avut loc în septembrie, la reședința prezidențială de la Condrița, și pe care mai mulți analiști au calificat-o drept una mai mult pro-formă, decât de substanță. Detalii, de la Radu Benea.

Vadim Krasnoselski a spus că Igor Dodon nu ar avea, deocamdată, o agendă „actuală și consistentă”, diferită de chestiunile care se discută acum în formatul de negocieri 5+2. Prin urmare, consideră Krasnoselski, o întâlnire, în decembrie, cum a propus președintele Republicii Moldova, nu-și are rostul.

Nu are rost să ne întâlnim de dragul întâlnirilor...

„Chestiunile aflate în vizorul formatului 5+2 și care sunt obiectul discuțiilor în grupurile de lucru nu sunt de competența președintelui Republicii Moldova, deci nu este potrivit să le discut cu el. Președintele Moldovei trebuie să aibă propria sa agendă, diferită de cea a formatului 5+2, iar atâta timp cât aceasta nu există, nu are rost să ne întâlnim de dragul întâlnirilor”, a spus liderul transnistrean, citat de serviciul său de presă.

Președintele Igor Dodon, care a exprimat de mai multe ori dorința să contribuie la promovarea „măsurilor de încredere” între Chișinău și Tiraspol, nu a avut, deocamdată, o reacție. La ultima lor întâlnire, în septembrie, la reședința prezidențială de la Condrița, Dodon și Krasnoselski au lăudat prezența militară rusă la Nistru și au repetat că ar fi prea devreme să se vorbească despre o soluționare politică a conflictului. Întâlnirea lor a avut loc în ajunul discuțiilor separate ce au urmat, la Moscova, cu noul emisar al Kremlinului pentru Republica Moldova, Dmitri Kozak.

Despre faptul că nu ar avea ce discuta cu Dodon, liderul de la Tiraspol a declarat joi, la întâlnirea cu reprezentantul său politic la negocieri, Vitali Ignatiev, care i-a prezentat un raport al ultimelor evoluții în dialogul cu autoritățile Republicii Moldova.

Ignatiev a spus că negocierile stagnează, că randamentul grupurilor de lucru ar fi tot mai scăzut în ceea ce privește realizarea practică a înțelegerilor dintre Chișinău și Tiraspol.

Cea mai inertă, potrivit lui Ignatiev, este chestiunea dosarelor penale pe care Chișinăul le-a intentat mai multor responsabili din regiunea transnistreană, inclusiv din structurile de forță, și pe care s-ar fi angajat să le claseze, ca un gest de bunăvoință. Tiraspolul insistă ca această chestiune – încetarea urmăririi penale - să fie soluționată în mod prioritar și susține că de ea va depinde și rezolvarea altor probleme legate, de exemplu, de libera circulație.

Inerte sunt, în opinia lui Ignatiev, și discuțiile în domeniul telecomunicațiilor. Tiraspolul spune că Chișinăul nu și-a îndeplinit deocamdată angajamentele privind distribuirea de frecvențe operatorilor din regiune.

O altă nemulțumire este legată de importul de produse petroliere în regiunea transnistreană, pe care, acum trei ani, Moldova și Ucraina le-au luat parțial sub control, ca și importurile de mărfuri supuse accizelor pe cale ferată.

Continuă negocierile și în privința funcționării sistemului bancar din regiunea transnistreană, a adăugat Vitali Ignatiev, fără să ofere și alte detalii.

Liderul administrației Vadim Krasnoselski consideră și el că activitatea grupurilor de experți de pe cele două maluri ale Nistrului ar stagna. „Nu spun că mecanismul nu funcționează. Dar, deocamdată, nu există rezultatele scontate”, a spus Krasnoselski. El a sugerat că într-o asemenea situație, Tiraspolul va readuce aceste și alte chestiuni, cum a mai făcut de multe ori în trecut, pe masa de discuții în formatul internațional de negocieri 5+2 și care, în ultima perioadă, în opinia liderului transnistrean, și-ar fi demonstrat eficiența.

Autoritățile moldovene însă au o cu totul altă perspectivă asupra dialogului cu Tiraspolul...

Despre mersul îndeplinirii înțelegerilor protocolare din așa-numitul pachet „Berlin plus” s-a discutat, tot joi și la Chișinău, în cadrul Comisiei guvernamentale pentru reintegrarea ţării. Autoritățile moldovene însă au, se pare, o cu totul altă perspectivă asupra dialogului cu Tiraspolul.

Un comunicat al Biroului politici de reintegrare notează că în cadrul ședinței s-a menționat „spiritul dinamic și ascendent” al dialogului, dovadă fiind faptul că în 2018 s-au triplat numărul de întrevederi ale negociatorilor șefi, iar cel al ședințelor grupurilor de lucru s-a dublat, față de perioada similară a anului trecut.

Printre realizări s-a menționat reluarea, din 1 august, a accesului fermierilor moldoveni la propriile terenuri de după traseul Camenca-Tiraspol.

S-a discutat și despre cum este pus în practică, de la 1 septembrie, mecanismul de înmatriculare a mijloacelor de transport din regiunea transnistreană și care le permite accesul la traficul auto internațional.

Totodată, au fost remarcate eforturile autorităților moldovene în vederea asigurării liberei circulații pentru elevii și angajații din instituțiile de învățământ cu predare în limba română din regiunea transnistreană, care, potrivit unei înțelegeri recente cu Tiraspolul, vor putea călători în baza carnetelor de elev și a legitimațiilor de serviciu.

Membrii comisiei, se mai spune în comunicatul citat, au apreciat înalt eforturile depuse de Cristina Lesnic, vicepremierul responsabil de politicile pentru reintegrarea țării și „obținerea unor realizări vizibile pe probleme de durată ce țin de dosarul transnistrean”.

***

Europa Liberă: Patriarhul Bisericii Ortodoxe Ucrainene (Patriarhia Kievului) Filaret a amintit Bisericii Ortodoxe a Georgiei că a fost și ea într-o situație similară, atunci când și-a pierdut autocefalia (anul 1811), după incorporarea în Imperiul Rus. Într-un interviu cu Nana Plieva de la Radio Ekhokavkaza, serviciul georgian în limba rusă al Europei Libere, Patriarhul Filaret a propus Bisericii georgiene „să se unească în rugăciune” cu Biserica Ortodoxă Ucraineană a Patriarhatului din Kiev, după ce aceasta va obține autocefalia.

​Patriarhul Filaret: „Așteptările noastre sunt: în primul rând, unificarea ortodoxiei ucrainene într-o singură Biserică Ortodoxă Ucraineană. După unificare, să fie ales Întâistătătorul acestei Biserici Ortodoxe Ucrainene unite. Apoi, să-i fie oferit tomosul de autocefalie Bisericii Ortodoxe Ucrainene. Așteptăm să primim acest tomos de la Patriarhul Ecumenic Bartolomeu. După ce vom crea o biserică unificată, va începe procesul de alipire la Biserica ucraineană a parohiilor Bisericii Ortodoxe Ruse a Patriarhatului din Moscova. Dar această unificare, mai bine zis alipire a parohiilor Patriarhatului Moscovei, va fi benevolă, fără orice fel de violență, pentru că noi vedem că Moscova dorește să creeze probleme religioase, pentru ca apoi să se amestece în afacerile interne nu numai ale bisericii ucrainene, dar și ale statului ucrainean.”

Europa Liberă: Ce așteptări aveți din partea Bisericii Ortodoxe a Georgiei? Ce i-ați spune Patriarhului Georgiei, Ilie al II-lea, în preajma acestui eveniment istoric - acordarea autocefaliei pentru Biserica Ortodoxă Ucraineană?

​Patriarhul Filaret: „Am dori să-i amintim că au fost vremuri când statul rus a nimicit autocefalia Bisericii georgiene și a numit un exarh rus la Tbilisi. Deci, Biserica georgiană trebuie să țină minte istoria. Și prin aceeași istorie trece acum și biserica noastră ortodoxă ucraineană. Ce dorim de la Biserica georgiană? Dorim ca atunci când Biserica ucraineană va primi tomosul de autocefalie, Biserica georgiană să se unească în rugăciune cu Biserica Ortodoxă Ucraineană. Sperăm că așa va fi, pentru că poporul georgian acordă sprijin poporului ucrainean, la fel cum poporul ucrainean sprijină poporul georgian. Pe acest temei, sperăm că Biserica georgiană va sprijini autocefalia Bisericii Ortodoxe Ucrainene.”

Europa Liberă: Ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Ruse vorbesc despre o mare schismă ce se va produce în lumea ortodoxiei, dacă Biserica ucraineană va obține autocefalia. Cine îl poate sprijini pe Patriarhul Rusiei în disputa cu Patriarhul Ecumenic?

Patriarhul Filaret: „Marea schismă, prorocită de Moscova, nu se va produce. Pentru că însăși Biserica rusă s-ar putea dezbina. Posibil, Biserica Antiohiei ar putea sprijini Biserica rusă, iar alte biserici, cum sunt Biserica Bulgariei și Biserica Serbiei – e mai problematic. Chiar dacă vom admite că ele nu-l vor sprijini pe Patriarhul ecumenic, aceasta va fi doar pentru o scrută perioadă. Dar, în general, toate bisericile ortodoxe vor sprijini decizia Patriarhului ecumenic.”

​Europa Liberă: Deci, vă așteptați ca Biserica Georgiei să vă sprijine sau va fi neutră?

Patriarhul Filaret: „Posibil, o perioadă de timp să fie neutră, dar numai o anumită perioadă. Sau poate că ne va sprijini de la bun început. Dar în cele din urmă, ea va sprijini Biserica ucraineană.”

Europa Liberă: Patriarhul Bisericii Ortodoxe Ucrainene. Filaret, răspunzând întrebărilor colegei noastre Nana Plieva de la Radio Ekhokavkaza, serviciul georgian în limba rusă al Europei Libere.

Europa Liberă: Doamnelor și domnilor, sunt Lina Grâu și ascultați emisiunea Dialoguri Transnistrene la Radio Europa Liberă.

Europa Liberă: După participarea la conferinţa de securitate de la Varşovia (Warsaw Security Forum, 24-25 octombrie 2018), expertul în securitate Dumitru Mînzărari formulează un avertisment îngrijorător: politica Germaniei „de a acomoda Rusia” nu mai poate fi ignorată, pentru că subminează unitatea NATO şi UE. R. Moldova ar urma să ţină Germania cât mai departe de reglementarea transnistreană şi să-şi unească eforturile cu Ucraina, ca să atragă SUA în regiune. Într-un interviu acordat Europei Libere, Lilianei Barbaroșie, Dumitru Mînzărari, în trecut secretar de stat al Ministerului Apărării de la Chişinău, îşi explică punctul de vedere:

​Dumitru Mînzărari: „Sunt indicii convingătoare că actorii influenți în Germania ar fi de opinia că este în interesul Germaniei să [se] acomodeze [cu] Rusia pe unele subiecte de politică externă pentru a câștiga în alte subiecte, care sunt mai prioritare pentru Germania.

Cred că cunoașteți preocuparea Poloniei faţă de pericolul rus din Est, încercarea Poloniei de a-și consolida securitatea implicând NATO, dar şi reticența unor membri ai NATO, inclusiv Germania, de a se implica suficient de mult și, deci, drept rezultat, Guvernul polonez a început să caute soluții în afara continentului european.

A preluat exemplul României, care, confruntată cu o problemă similară, a construit un parteneriat bilateral cu Statele Unite prin care a invitat Statele Unite să ofere, să coopereze cu România în domeniul de apărare.

Similar, clasa politică poloneză caută modalități să atragă forțe americane pe teritoriul său având logica: în cazul unei posibile intenții de agresiuni rusești, prezența trupelor americane va fi suficient de descurajatoare pentru Rusia. Și deci, după cum s-a dovedit la conferință, dar se vede și din alte surse, experți germani, analiști politici germani care consultă Parlamentul german și Guvernul german sunt de opinia că Polonia nu ar trebui să invite Statele Unite. Şi citez motivul: „Din cauză că asta ar dezbina Alianța Nord-Atlantică”.

A fost foarte corectă o întrebare din partea unui expert britanic de la Institutul Regal pentru Afaceri Internaționale, care l-a întrebat pe expertul german de la conferință: „Dar nu credeți că anume din cauza rezistenței Germaniei la soluțiile interne europene pentru a asigura securitatea Poloniei avem acum de a face cu încercările Poloniei de a căuta soluții în afara continentului european, deci de a apela la Statele Unite”? Din păcate, răspunsul a fost ignorat de expertul german, însă discuția care a urmat și declarațiile acestui expert în timpul panelului m-au convins că mișcarea aceasta în Germania de a se acomoda cu unele interese rusești în Europa de Est pentru ca, în percepția lor, să se avanseze anumite interese germane, în special economice în relațiile cu Rusia, ea pare tot mai convingătoare și este deja imposibil de ignorat.”

Europa Liberă: Dar de ce vi se pare greșită această poziție a Germaniei, sau chiar ridicolă, cum ați afirmat?

Dar modul în care Germania privește acum relațiile cu Rusia sugerează că deja nu mai există unitate în NATO...

​Dumitru Mînzărari: „Dacă comparăm capacitatea militară a Rusiei cu capacitățile militare independente ale fiecărei țări a Uniunii Europene în parte, Rusia este superioară. Deci, o confruntare militară cu Rusia a oricărei țări luate individual ar aduce la o pierdere. Asta a și fost logica construirii Alianței Nord-Atlantice - să se consolideze capacitățile militare ale Europei de Vest, pentru a fi capabili să reziste unei posibile agresiuni a Uniunii Sovietice.

Dar modul în care Germania privește acum relațiile cu Rusia sugerează că deja nu mai există unitate în NATO privind necesitatea de a coordona interesele și capacitățile de securitate ale țărilor membre NATO contra unei posibile agresiuni din partea Rusiei. De ce este o idee greșită? Pentru că o astfel de politică din partea Germaniei va duce la dezamăgiri ale membrilor NATO, va duce la creșterea insecurității lor naționale și astfel se subminează NATO. O astfel de politică pune la îndoială însăși necesitatea Alianței Nord-Atlantice. Deja observăm România, acum Polonia - aceste țări nu au încredere suficientă că NATO va dori să vină să le protejeze teritoriile de o posibilă agresiune din Est și caută protecție peste Ocean, la Statele Unite. Deci, practic, o așa politică a Germaniei distruge unitatea europeană.

Nu invitația Poloniei către americani de a veni și a deschide baze militare pe teritoriul său distruge unitatea europeană, dar politica Germaniei de a [se] acomoda [cu] Rusia din contul intereselor unor membri ai Alianței, care sunt la frontierele de est ale Alianței Nord-Atlantice și ale Uniunii Europene.”

Europa Liberă: Ați afirmat că Guvernul Republicii Moldova ar trebui să excludă din discuția problemei de securitate, apărare națională acei actori din Germania care doresc, iată, această acomodare a Rusiei. Deci, cumva ar trebui să-i țină departe de procesul de reglementare transnistreană. Dar credeți că este posibil așa ceva, chiar dacă noul șef de Misiune OSCE, de exemplu, din Moldova e de naționalitate germană?

Dumitru Mînzărari: „Vreau mai întâi să explic logica din spatele acestei afirmații pe care am făcut-o. Însăși invitarea unor actori din Uniunea Europeană, actori occidentali, să se implice în negocierile pe problema transnistreană vine pentru a contrabalansa Rusia. Fiindcă în negocieri directe între Moldova și Rusia, capacitățile acestor doi actori sunt prea asimetrice. Deci, Moldova este extrem de inferioară în capacități militare, de securitate, diplomatice, intelectuale chiar, cu expertiză, în comparație cu Rusia. Și atunci invitând în acest format actori din Europa Occidentală, deci raţiunea din spatele acestei invitații ar fi fost de a contrabalansa capacitățile net superioare ale Rusiei. Însă în cazul în care acești actori occidentali văd oportunități naționale pentru ei din negocierile pe problema transnistreană și încep să-și promoveze aceste interese, care ar putea să nu se alinieze bine cu interesele Republicii Moldova, atunci prezența lor în format este periculoasă pentru interesele Moldovei.

Din câte înțeleg, scopul Republicii Moldova în negocierile transnistrene este de a-și restabili controlul administrativ și politic asupra regiunii transnistrene, a-și asigura suveranitatea sa politică și integritatea teritorială. Însă prin suveranitatea politică avem în vedere și libertatea de a lua decizii pe politica internă și externă. Atunci un model de federalizare pe care Rusia îl promovează și tot mai insistent, cu toate că nu prea deschis, este promovat de unii actori din Occident, inclusiv de unii actori germani; această federalizare ar duce la erodarea capacității suverane a Moldovei de a primi decizii pe politica internă și externă. În limbaj mai simplu, vor exista posibilități foarte solide pentru Rusia să blocheze aceeași integrare europeană a Republicii Moldova, folosind actori veto în interiorul politicii moldovenești.”

Europa Liberă: Dar chiar credeți că Germania este gata să sprijine un model de acesta rusesc de securitate regională, să deschidă cumva, împreună cu Austria şi Italia, ușa Rusiei?

Rusia ne va forța să acceptăm o soluție care va apărea din exterior ca o soluție de consensus...

​Dumitru Mînzărari: „Cred că Germania dorește să promoveze soluții de consensus – cum ei le numesc – pe problema reglementării transnistrene. Şi realiste. În interpretarea germană, sunt soluții care vor fi acceptate și de Rusia, și de Republica Moldova. În tandemul acesta Rusia - Republica Moldova, Moldova este mai slabă și deci fără suport din exterior. Rusia ne poate presa să facem cedări Moscovei și dacă Germania nu se implică să contrabalanseze presiunile Rusiei, dar joacă într-un fel rolul de mediator mai mult și chiar este interesată ca o soluție să fie implementată irelevant, atunci pur și simplu Rusia ne va forța să acceptăm o soluție care va apărea din exterior ca o soluție de consensus.

Având această soluție, unii actori din Germania vor putea oferi mesajul că cooperarea cu Rusia poate fi constructivă, că se poate de ridicat sancțiunile contra Rusiei și astfel businessul german va putea continua afacerile economice cu Rusia. Piața Rusiei este o piață de desfacere foarte mare și este foarte atractivă pentru businessul german și nu doar businessul german. Deci, da, ca răspuns la întrebarea Dvs., cred, ba nu cred, sunt convins că există actori în Germania, Italia, Austria, care ar fi cointeresați să soluționeze conflictul transnistrean, indiferent dacă ar crea obstacole ulterioare pentru integrarea Moldovei în Uniunea Europeană, cu scopul de a slăbi sancțiunile contra Rusiei și de a permite businessului național să facă afaceri cu Rusia.”

Europa Liberă: Ca soluție, propunerile Dvs. sunt ca Republica Moldova să-și unească puterile cu Ucraina și să atragă americani în regiune. Ați spus că „presiunile nemților și italienilor pot fi contrabalansate doar prin intervențiile americanilor”. E posibil așa ceva, cel puțin în acest moment, când toată lumea cunoaște viziunea „de țară închisă” a actualului președinte american?

​Dumitru Mînzărari: „Da, cred că este posibil. Șeful Misiunii OSCE în Republica Moldova, dl Claus Neukirch, este de naționalitate german, dar selecția lui la această poziție a avut loc inclusiv cu acceptul Republicii Moldova. OSCE, dar și oricare organizație internațională sunt de natură deliberativă, unde țările membre discută, iau decizii asupra soluțiilor de comun acord. OSCE este o astfel de organizație unde Moldova are dreptul la veto, poate să blocheze diferite decizii. În special în cazul numirii unui șef de misiune în Republica Moldova, Guvernul Republicii Moldova are o influență foarte mare și poate bloca candidații nedoriți.

Deci ar fi fost foarte realist să selecteze alți candidați și faptul că dl Neukirch a fost numit în poziție înseamnă că Guvernul Republicii Moldova și-a dat acceptul, a acceptat candidatura dumnealui.

Dacă vorbim de atragerea americanilor, aveți dreptate că Statele Unite, cel puțin retoric, par să se distanțeze de la unele procese internaționale. Însă dacă ne uităm la fapte, administrația dlui Trump este destul de activă pe plan internațional. Putem spune, de exemplu, că administrația Trump s-a implicat mult mai mult în conflictul dintre Ucraina și Rusia, oferind arme letale Ucrainei, lucru pe care administrația precedentă a lui Obama refuza să îl facă.

Motivul din care am spus că ar trebui să ne unim eforturile cu Ucraina este că strategia guvernelor precedente, inclusiv a Guvernului actual, de soluționare a conflictului a fost greșită. Parțial a fost greșită din cauză că însăși strategia de soluționare a fost sub-optimală. De exemplu, am insistat tot timpul că este un conflict intern, astfel creând o insulație pentru ruși, de a suferi costuri adiționale pentru suportul acestui conflict. Dar avem de-a face cu o agresiune externă rusească mascată sub o formă de conflict proxim, adică e un conflict care folosește un actor intern – administrația de la Tiraspol în cazul dat. Și atâta timp cât insistăm că e conflict intern și nu este agresiune externă, prin aceasta noi insulăm, protejăm Rusia de presiunea externă. Asta este o greșeală.

A doua greșeală este că nu am încercat să prezentăm conflictul transnistrean ca pe un element al agresiunii hibride rusești în Europa de Est și să conectăm soluționarea conflictului transnistrean cu soluționarea problemelor de agresiune rusească contra Ucrainei, să le prezentăm în tandem. Pentru a face așa ceva ar trebui să cooperăm cu ucrainenii mai strâns. Din punctul de vedere al Occidentului, care vede problema ucraineană mult mai importantă, văzând aceste două subiecte în tandem, el va avea o valență mai mare și astfel se vor oferi resurse mai mari pentru soluționarea acestui conflict.

Dar va trebui să lucrăm diplomatic intensiv ca să convingem Occidentul, deci partenerii noștri din Occident, inclusiv Statele Unite, că conflictul transnistrean e foarte important. Și dacă de rând cu Ucraina spunem că conflictul transnistrean este un element al pericolului general rusesc contra Ucrainei, fiindcă este la frontiera Ucrainei, deci regiunea transnistreană, și că e gazda unui contingent de forțe militare rusești - când prezentăm problema sub această formă (dar repet, sunt necesare niște eforturi diplomatice de lungă durată și insistente, fiindcă tot timpul până acum am prezentat conflictul ca unul intern și acum, practic, trebuie să întoarcem la 180 de grade și să schimbăm natura conflictului, într-un fel, în viziunea interlocutorilor noștri occidentali), deci dacă vom face acest lucru, cu timpul se vor schimba percepțiile interlocutorilor noștri.

Un element al acestei strategii ar fi ca în tandem cu Ucraina să prezentăm și acțiunile militare rusești în Transnistria. Acesta ar fi un al treilea element al strategiei asupra căreia nu prea lucrăm. Deci, de pe urma acestor eforturi cred că ar fi foarte realist să atragem atât atenția Statelor Unite, cât și asistența militară și politică de la Washington, care, implicându-se, văzând în conflictul transnistrean un pericol pentru interesele sale în Europa, va pune presiune și asupra unor țări precum Germania și Italia să nu promoveze agende rusești în contextul discuției pe problema transnistreană. Este o strategie viabilă și cred că este de fapt unica pentru a avansa interesele Moldovei la etapa actuală, când există pericolul real ca Rusia să convingă diferiți actori din aceste trei țări – Germania, Italia, Austria – și potențial să atragă și alte țări, așa ca Ungaria, ca să genereze o inițiativă în interiorul NATO sau a Uniunii Europene de a rezolva conflictul după modelul rusesc.”

Europa Liberă: Expertul în securitate Dumitru Mînzărari, fost secretar de stat al Ministerului Apărării de la Chişinău, în dialog cu Liliana Barbăroșie.

Europa Liberă: Doamnelor și domnilor, aici se încheie această ediție a emisiunii Dialoguri transnistrene. Prezentatoarea ei, Lina Grâu, vă mulțumește pentru atenție şi vă dorește toate cele bune. Aici e Radio Europa Liberă