Economia transnistreană: stabilizare sau monopolizare?

La Mulți Ani, dragi ascultători, și Sărbători Fericite! La microfon, Radu Benea, și vă invit să ascultați prima ediție din acest an a emisiunii Dialoguri transnistrene. Din sumar:

Ce așteaptă în 2018 locuitorii regiunii transnistrene şi cu ce gânduri au petrecut anul care tocmai s-a încheiat? Un bilanț economic și social pentru 2017 și previziuni de la experți de pe ambele maluri ale Nistrului.

 

***

Europa Liberă: Regiunea transnistreană a intrat în noul an cu promisiuni prudent-optimiste din partea administrației de la Tiraspol, care a raportat și anumite succese obținute în primul an de la venirea în fruntea sa a lui Vadim Krasnoselski. Deși recunoaște că întâmpină încă serioase dificultăți economice și financiare, executivul regiunii a anunțat că, în premieră în ultimul deceniu, în bugetul pentru anul 2018 a fost inclus și un capitol pentru investiții în dezvoltare, ce va fi finanțat din resurse proprii și nu din fonduri extrabugetare sau din Federația Rusă – este vorba despre procurarea de echipamente medicale, construcția de apeducte, reparația școlilor și grădinițelor. La capitolul succese, administrația transnistreană a anunțat și o ușoară creștere economică, iarăși, în premieră în ultimii ani, depășirea crizei valutare, creșterea exporturilor și importurilor cu 16 și, respectiv, 13 la sută, relansarea unor întreprinderi mari aducătoare de venituri bugetare ca uzina metalurgică de la Rîbnița, optimizarea unor cheltuieli bugetare. S-a mai promis ca în acest an, spre deosebire de cei precedenți, pensiile și salariile bugetarilor să fie plătite integral și fără întârzieri.

Chiar dacă există semne ale stabilizării economice, criza valutară și bugetară din 2016 și-a lăsat, se pare, amprenta și asupra anului ce a trecut, ne-au mărturisit mai mulți locuitori ai regiunii transnistrene, cu mare am discutat în ajun. I-am întrebat prin ce s-a remarcat pentru ei anul 2017 și ce speranțe își leagă de anul 2018.

- Am împlinit 80 de ani anul acesta. Fiul meu locuiește în Germania, a venit și mi-a făcut o sărbătoare foarte frumoasă, foarte bogată, mi-a adus un buget de trandafiri - 80 de fire! N-am să uit niciodată aceasta! Îl iubesc foarte mult.  

- Pensia e mică, sunt bolnavă. Banii se duc pe pastile, pentru mâncare aproape că nu rămâne nimic. Fiica îmi cumpătă de mâncare, mulțumesc că are grijă de mine.

- Anul acesta nu mi s-a întâmplat nimic remarcabil. Cea mai mare bucurie sunt nepoții, când ei sunt sănătoși, când suntem împreună.

- Am fost operat anul acesta - trist. Sunt sportiv, practic atletica ușoară, sper ca după operație să pot evolua cu succes.

- Cel mai frumos eveniment anul acesta - mai avem o nepoată. Avem și nepoți, și nepoate, ea este a patra.

 

- Nașterea copilului este evenimentul cel mai important!

- Nimic bun. Am fost la farmacie - prețurile-s nebune. Sunt pensionar, am bani puțini. Am luat niște medicamente, mie și soției, avem câte 87 de ani. Totu-i scump, produsele sunt scumpe, de bine nu putem vorbi...

- M-am concediat și mi-am găsit un alt loc de muncă.

- Așteptăm pace, bunăstare, să avem bucurii de la copii, să fie bine și în societate, să ne mărească măcar un pic pensia. Am 1150 de ruble transnistrene (cca 70 de dolari), cum se poate trăi cu acești bani?

- Să majoreze pensia transnistreană. Nimeni nu vorbește despre aceasta, doar despre pensia rusească. Am o pensie de 1000 de ruble, nu-mi ajunge pentru nimic...

- Ca sportiv, sper să obțin rezultate bune, să am un sezon fără traumatisme și toți să fie sănătoși - părinții și toți cei apropiați. 

- O viață fericită doresc tuturor, fără cutremure sociale, revoluții și alte cataclisme de orice fel. Să fie bine la toată lumea.

- Sănătate, numai sănătate și atât! Când copiii sunt bolnavi, iar noi destul de des trecem prin asta, înțelegi că sănătatea e cea mai importantă și restul sunt fleacuri. Și, desigur, tuturor le doresc fericire!

- Vreau ca țara noastră să-și revină, din nou, să fie puterea poporului, să fie înlăturat tot businessul care nu trebuie nimănui - atât!

- Îmi doresc ca noul an să nu fie atât de greu ca precedentul, care a fost unul bogat în evenimente, de aceea sper ca noul an să fie mai ușor, mai vesel și nu atât de dificil ca anul care se petrece.

Europa Liberă: Opinii, culese la întâmplare, pe străzi din Tiraspol și Bender.

 

***

Europa Liberă: Cum a fost anul economic 2017 pentru regiunea transnistreană și care sunt provocările pentru 2018? Am căutat să aflăm opiniile unor experți de pe ambele maluri ale Nistrului. Colega mea Lina Grâu a discutat mai întâi cu analistul economic de la Centrul Analitic Independent „Expert-Grup” de la Chișinău, Iurie Morcotîlo:

Iurie Morcotîlo: „Este clar că situația economică depinde foarte mult de factorul politic. Dacă e să facem o analogie, cu cât e mai mic tortul pentru care se bat elitele politice, cu atât e mai puternic factorul politic și deciziile discreționare - deciziile celor mai puternici actori tot timpul joacă un rol decisiv. În spațiul post-sovietic acest lucru se vede foarte evident, când persoanele care au acumulat mai multă avere își concentrează puterea economică și politică în mâinile sale, iar instituțiile oficiale ale societății nu sunt bine dezvoltate – asta se numește oligarhie. În spațiul post-sovietic ea este, practic, răspândită, inclusiv în țările baltice, deși nu atât de puternic ca în Ucraina, Moldova sau Georgia. În regiunea transnistreană, de asemenea, există un fenomen de concentrare a puterii economice și politice în mâinile unui cerc foarte restrâns de persoane.

Referitor la situația economică în 2017, totuși, trebuie de remarcat că situația în comparație cu 2015 și 2016 s-a stabilizat un pic, la nivel macroeconomic. Voi explica din punct de vedere economic de ce s-a stabilizat. Dar trebuie menționat și faptul că situația trezește mai multe îngrijorări pe termen lung, cu toate că există o anumită stabilizare din punct de vedere financiar și al capacităților economice ale regiunii de a supraviețui.

Din punct de vedere economic, după ce s-a schimbat puterea la Tiraspol, pur și simplu condițiile economice sau deciziile care s-au luat în anii precedenți de a tărăgăna anumite măsuri i-au impus pe cei care au venit cum la putere la Tiraspol să ia decizii, fiindcă nu mai avea încotro.

Aici am în vedere devalorizarea așa-numitei ruble și problemele cu băncile din regiune, cu toate că aici pe lângă factorul economic a existat și factorul politic. Liderul precedent, Evgheni Șevciuk a înghețat o parte de alocări bugetare, pentru că existau riscuri pentru anul electoral, și acest lucru a jucat apoi un rol în faptul că el nu a fost ales. Șevciuk a tărăgănat procesul de devalorizare a așa-numitei ruble, ceea ce a avut consecințe negative chiar și pe termen scurt, iar regiunea a atins un asemenea moment în care deja nu mai era valută. Era criză de valută și criză de alimente, deși în mare parte criza de alimente în rețelele Sheriff eu intuiesc că era creată în mod artificial, și nu de factori economici. Însă influxurile de valută într-adevăr scăzuse foarte drastic.

Situația ar fi fost foarte gravă în 2016. De exemplu, în 2015 economia regiunii a scăzut cu 20% - este enorm de mult. În plus, remitențele au scăzut în 2015-2016, iar exporturile s-au redus. În primul rând, remitențele din Federația Rusă, pentru că Federația Rusă a fost afectată. Exporturile s-au redus pentru că au fost afectate atât de criza economică, - fie de pe malul drept, fie din Rusia, fie de pe piețele europene -, cât și de faptul că în majoritatea țărilor din regiune valuta s-a devalorizat – fie hrivna, fie, rubla rusească, fie leul nostru național. Operatorii economici din regiune erau pur și simplu necompetitivi. Ei chiar pierdeau piețele lor tradiționale și această situație a creat un lobby, probabil, pentru ca, mai curând, să se decidă devalorizarea rublei.

Și indiferent cine câștiga, eu presupun - fie Șevciuk, fie Krasnoselski, efectiv ei erau nevoiți, deja în 2017, să facă devalorizarea. Pur și simplu, s-a trecut deja pragul acela critic de alegeri (alegerile din decembrie 2016 – n.r.) și ei au devalorizat rubla în 2017 cu vreo 30%.

A fost un factor pozitiv pentru a îmbunătăți situația, pentru că exportatorii au devenit mai competitivi. Devalorizarea oricărei monede, indiferent dacă este recunoscută sau nu, aceasta stimulează încasările la buget, veniturile cresc pentru că un dolar, presupunem, din export, este convertit în mai multe ruble la bugetul public. Acesta tot a fost un factor pozitiv pentru stabilizarea situației.

Și al treilea factor important, aș spune, care a fost unul decisiv pentru a salva regiunea (transnistreană), a fost că Chișinăul a reîncheiat contractul cu Centrala termoelectrică de la Dnestrovsk și aceasta a permis ca fluxul de valută să intre în regiune și, practic, a stabilizat cursul rublei și a scos presiunea imediată de pe bugetul public.

În lipsa unui astfel de contract, provocările erau cu mult mai mari, din punct de vedere economic în primul rând. Și eu intuiesc, de fapt e chiar opina mea, că dacă n-ar fi fost contractul acesta eu presupun că autoritățile erau nevoite să recurgă la înghețări sau la reduceri drastice de salarii și de pensii în regiune. Și voi explica de ce. Pentru că cea mai mare pondere în exporturi le au câteva întreprinderi gigantice, cum este Uzina metalurgică de la Rîbnița, Centrala termoelectrică de la Dnestrovsc (Cuciurgan), fabrica de textile Tirotex și fabrica de ciment de la Rîbnița. Acestea dau, practic, cel mai mare influx de valută în regiune. Uzinele de la Rîbnița în anii precedenți au activat foarte slab, au fost perioade în care n-au activat deloc. De aceea, în ultimii ani, principala sursă a fost anume exportul de curent electric pe malul drept. Și în caz că n-ar fi fost încheiat contractul acesta în primăvara lui 2017, regiunea nu mai avea creștere economică, fiindcă acum, la sfârșitul anului există o creștere mică de 1,3% pentru primele 9 luni și o creștere a exporturilor din regiune - aceasta a permis cât de cât să se stabilizeze situația.”

Europa Liberă: Ați vorbit de factori care inspiră optimism și despre stabilizare. Totuși, ați pomenit la început că aceștia nu sunt suficienți pentru o creștere stabilă pentru termen mediu și lung.

Iurie Morcotîlo: „Păi, doar să explic. Devalorizarea rublei și încheierea contractului au permis doar stabilizarea finanțelor publice. De exemplu, să se plătească salariile la timp, așa cum erau, cu toate că ele deja scăzuse în termeni reali, fiindcă după ce s-a devalorizat așa-numita rublă inflația a început să crească foarte rapid. Dacă în anii precedenți inflația în regiune era aproape de zero, erau chiar și perioade de deflație, atunci anul acesta inflația este de cca 10-11%. Acest lucru a lovit puternic asupra buzunarului păturilor sociale vulnerabile și, evident, populația este nemulțumită. Dar în pofida acestor factori negativi, în comparație cu 2015-2016, este o situație mai stabilă, fiindcă populația poate deja să găsească valută pentru a merge și procura, de exemplu, în Ucraina sau pe malul drept, și nu sunt așa mari rețineri la salarii și pensii. Acesta este un factor de stabilizare.

Ceea ce ține de provocările pentru regiune – ele sunt foarte enorme. Deficitul bugetar este de aproximativ 25% din PIB. Efectiv peste 40% din cheltuielile pe care le face regiunea ele nu sunt acoperite de venituri proprii. Aceste venituri sunt echivalente cu 10% din produsul lor regional brut, la care se adaugă asistența directă sau indirectă a Federației Ruse. Dar rămân încă 8-10% care nu sunt acoperite nici de aceste surse financiare – și asta se datorează dezechilibrelor interne ale regiunii: acolo jumătate din populație, 40% din populația ocupată lucrează în sectorul bugetar și nu în sectorul privat – aceasta e o provocare.

A doua provocare ține de faptul că fiecărui angajat în sectorul real sau chiar în sfera bugetară îi revine câte un pensionar. Bugetul asigurărilor sociale are un deficit de 50% și depinde de transferurile din bugetul regiunii. Un astfel de deficit există de cel puțin 15 ani. Și de ar fi fost un stat, de exemplu, independent, el fără o asistență externă, pe care o are regiunea din partea Federației Ruse, el demult ar fi fost în faliment, falimentat. Chiar dacă Federația Rusă are acum transferuri directe sau indirecte către regiune și o susține fie prin gaz, fie prin asistența pentru pensii - prin adaosuri - sau salarii pentru militari, sau construiește – are anumite proiecte de infrastructură, Federația Rusă, oricât ar fi de straniu, anul acesta, după ce s-a schimbat elita la Tiraspol, refuză până în momentul actual să majoreze asistența financiară către Tiraspol, oricât de paradoxal ar părea aceasta. Au fost mai multe delegații pe parcursul anului la Moscova, s-au invocat diferite calcule, au fost invitați experți din Federația Rusă, s-au semnat mai multe memorandumuri cu diferite organizații, mai mult neguvernamentale, din Federația Rusă, și au fost invitați auditori pentru a face un audit general la finanțele publice pentru a vedea cât de transparente sunt, și știu că au fost trimise misiuni de la diferite companii de consulting din Federația Rusă pentru a face o revizuire pentru tot sistemul public din regiunea transnistreană, și la începutul anului spuneau că vor fi auditori și că vor implementa mai multe reforme drastice, pentru a atrage, totuși, asistența directă a Federației Ruse, ca să fie majorată această asistență, dar această asistență până acum n-a fost majorată.”

Europa Liberă: Dvs. cum vă explicați, de ce Federația Rusă nu vine cu această asistență directă, despre care Transnistria spune că este vitală pentru a trece de criză.

Iurie Morcotîlo: „Posibil, aici sunt mai mulți factori, atât politici, cât și economici. În privința factorilor politici. Evident, dacă situația se va înrăutăți drastic, Federația Rusă va interveni, pentru că nu este interesată să decadă regiunea. În același timp, însuși comportamentul acesta al Federației Ruse mai mult simbolizează un semnal clar că Federația Rusă nu este satisfăcută de modul în care s-a făcut schimbarea elitelor sau cum are loc procesul, probabil, de concentrare economică și politică în regiune - acesta este un factor. Și al doilea factor e că, probabil, Federația Rusă nu este mulțumită de modul în care au fost și sunt utilizați banii care au fost transferați în regiunea transnistreană – fie au fost spălați, fie cheltuiți ineficient. Și al treilea factor este însuși factorul financiar al Federației Ruse, care se confruntă cu presiuni de finanțare pe plan intern – are probleme cu finanțele publice în regiuni, s-a mărit și asistența pentru Abhazia, Osetia de Sud, la fel, necesită multă finanțare, sau Crimeea – tot cere investiții masive. Respectiv, această finanțare care era până la criză în 2014, (criza din Ucraina și impunerea de sancțiuni occidentale Rusiei - n.r.), evident că ea s-a micșorat, inclusiv pentru Transnistria. Dacă, până în 2014, puțină lume, probabil, la Moscova își punea întrebarea cât de eficient și transparent sunt cheltuiți banii pe care ei îi transferă în Transnistria, probabil că după 2014 când problema presiunii asupra finanțelor publice ale Rusiei a început să crească, evident că cineva a început să pună întrebarea cum sunt folosiți banii lor. Aceștia sunt cei trei factori, politici și economici.

Eu cred că în funcție de felul în care ei vor soluționa problema aceasta, cum Tiraspolul va demonstra că ei într-adevăr cheltuie eficient banii și implementează anumite reforme, în interesul, în primul rând, al unor companii, fiindcă ei în 2017 au anunțat și au demarat unele reforme pe care ei le consideră revoluționare, mai binevoitoare pentru mediul de afaceri. De exemplu, vor să introducă, dacă vine un investitor strategic, să deschidă un ghișeu unic: el se adresează și este înregistrat, și este condus de o anumită autoritate publică, și lui să i se ofere anumite facilități fiscale sau contractuale pe durata a 7-8 ani. Și nu este exclus - cum au fost inițiative și la Chișinău, la sfârșitul anului trecut, privind amnistia de capital - să i se permită să intre în regiune, și eu nu exclud că astfel de reforme pot să fie făcute fie pentru interesul unor investitori strategici din Federația Rusă, fie pentru același conglomerat Sheriff, care-și dorește să-și reinvestească anumite sume pe care le are prin offshore-uri și să le reinvestească în Transnistria.”

Europa Liberă: Asta soluționează acele provocări despre care spuneați Dvs. că se confruntă regiunea transnistreană?

Iurie Morcotîlo: „Provocarea principală este... ele sunt mai multe: declinul populației, necompetitivitatea agenților economici... Dar eu totuși văd că puterea politică și economică s-a concentrat în unele mâini, sau într-un cerc restrâns de persoane, și evident că persoanele acestea, dacă fac reforme radicale - cum scrie în manualul de economie: printre principalele trebuie să fie transparența, competiția între agenții economici - și tu, dacă stimulezi competiția, iar autoritatea publică trebuie să creeze un mediu cât mai competitiv și transparent, evident că jucătorii economici care domină pe piață acolo vor avea de pierdut. Rezultă că stimulente din partea celor care controlează economia regiunii vor fi mai puține pentru a mări transparența, pentru a mări competiția cu agenții economici. Eu cred că aceasta este principala provocare. Fiindcă, dacă se dorește într-adevăr competiție și un mediu propice pentru mediul de afaceri, atunci acest conglomerat Sheriff trebuie să fie divizat în mai multe bucăți. De exemplu, petrol – la petrol, o companie independentă; retail-ul (comerțul cu amănuntul – n.r.) la o altă companie independentă, ca să nu fie controlată. Însă, efectiv, conglomeratul Sheriff controlează cea mai mare parte a valorii produse în regiunea transnistreană și ca export. Aceasta este o provocare.

Și a doua provocare ține de faptul că, deși s-au demarat reforme în domeniul fiscal, în mediul de afaceri, eu n-am auzit, de exemplu, – și asta e o problemă mai mult politică, decât economică, - despre reforma sistemului de pensii. Pentru că cel mai mare deficit bugetar vine anume din pensii și contribuții sociale. Modelul acesta care există - cei care lucrează îi finanțează pe pensionari - el deja nu mai funcționează. Fiindcă există migrație și un proces natural de îmbătrânire foarte rapidă a populației, efectiv, degrabă... El și așa pe jumătate, acest buget pentru pensii, este deficitar – el pur și simplu este finanțat din banii pentru gaze. Dacă în viitorul apropiat, nu știu, 3-4 ani... Pur și simplu, administrația care se succede la Tiraspol nu dorește să întreprindă asemenea reforme, pentru că ele-s dureroase, la început, mai ales pentru cei care se pregătesc să iasă la pensie.

Intuiesc că, probabil, mai multe reforme sau schimbări în regiune vor fi sincronizate cu Federația Rusă. În Federația Rusă sunt același procese și presiuni demografice, și la nivel de experți de asemenea au loc discuții privind majorarea vârstei de pensionare, deși Federația Rusă este un pas înainte în ceea ce ține de pensiile private, deși acum, după criza economică, ei au înghețat o parte din pensiile private și le-au transferat în bugetul de stat de asigurări sociale. Și, probabil, eu presupun că, ținând cont că Transnistria în ultimii 10 ani își sincronizează legislația lor cu Federația Rusă, în domenii care sunt mai interesante pentru dânșii, presupun că în domeniul pensiilor vor începe să se sincronizeze cu Federația Rusă. Federația Rusă, de asemenea, a amânat reforma după alegerile prezidențiale din martie 2018, pentru că este una sensibilă și ca să nu devină o temă de discuții fierbinți au amânat-o pentru anii 2019-2020. Eu anticipez că problema pensiilor nu va apare până atunci în Transnistria, anume în ceea ce privește reforma sistemului. Odată ce în Federația Rusă va demara acest proces de reformă și va fi mărit pragul de ieșire la pensie, probabil și în Transnistria va veni momentul și vor spune că, uitați-vă, în Federația Rusă măresc pragul, noi tot avem presiuni pe bugetul public, deci trebuie acesta trebuie reformat.”

Europa Liberă: Un punct de vedere de la Chișinău, al analistului economic Iurie Morkotîlo, de la Centrul Independent „Expert Grup”.

***

Europa Liberă: Colega mea Lina Grâu a discutat și cu analistul economic de la Tiraspol, Serghei Melnicenko:

Serghei Menicenko: „Situația din Transnistria de la începutul anului 2017 s-a agravat și mai mult pe fundalul confruntărilor politice din 2016, al alegerii președintelui și al moștenirii care a revenit noii conduceri. În plus, nesemnarea contractului pentru livrarea curentului electric în luna aprilie evident că a influențat situația economică și socială. Deosebit de dificilă a fost menținerea cursului rublei la nivelul anterior, lucru care nu s-a reușit până la urmă. Știm cu toții că acest an a stat sub semnul unor fenomene de deflație și inflație. Adică creșterea cursului oficial al rublei în raport cu dolarul a generat, evident, inflație și o anumită creștere a prețurilor.

La sfârșitul anului se așteaptă ca inflația să ajungă la 11-12 la sută. Inflația are atât caracter sezonier, cât și unul obiectiv. Într-o măsură destul de mare inflația internă este generată și de inflația de import, deoarece nu toate produsele alimentare sunt fabricate în Transnistria, iar agricultorii locali nu acoperă toată cererea de produse agricole.

Totuși, chiar și în aceste condiții autoritățile au reușit să nu admită, ca în anii trecuți, restanțe sau reduceri la plata salariilor bugetarilor, acestea au fost achitate în mare parte la timp. Da, au fost anumite rețineri, de până la o lună, însă restanțe critice nu au fost. Administrația a declarat că acest lucru a fost obținut din contul unor resurse reale, și nu din contul tipăririi banilor, cum s-a întâmplat în 2016.

Un alt fundal negativ pentru acest an au fost și primii pași ai Moldovei și Ucrainei de restricționarea comerțului extern. Vorbim despre posturile care sunt instalate la Cuciurgan și cele care vor fi amenajate de acum încolo. Deocamdată acestea lucrează în regim pilot, experimental, deocamdată nu există niciun fel de restricții, dar se face totuși înregistrarea persoanelor fizice și antreprenorilor individuali.

Ca aspecte pozitive putem vorbi despre creșterea volumelor de producție industrială. De exemplu, Uzina metalurgică de la Rîbnița lucrează la 75 la sută din capacitate, lucru care nu s-a mai întâmplat demult. Uzina a crescut volumele de producție aproape de trei ori. Cam aceeași tendință se observă la majoritatea întreprinderilor industriale mari. Și în legătură cu creșterea volumelor de producție au crescut și volumele de import și de export. Adică practic toți indicatorii macroeconomici în primele zece luni ale anului sunt pe plus. Altceva este că soldul comercial este în continuare negativ, dar acest lucru se întâmplă din contul livrărilor de resurse energetice din Rusia.”

Europa Liberă: În ceea ce privește exportul, statisticile spun că partea cea mai mare a exporturilor merge către malul drept al Republicii Moldova și către Uniunea Europeană. Ce se întâmplă din acest punct de vedere? Știm că acum doi ani au fost semnate niște înțelegeri cu UE care obliga Transnistria să facă anumite reforme pentru a putea continua comerțul cu UE. A fost o înțelegere în contextul Acordului de Asociere dintre Republica Moldova și UE. Acești doi ani expiră acum. Ce se va întâmpla mai departe?

Serghei Menicenko: „În ceea ce privește exporturile, încă pe atunci când era președinte al Sovietului Suprem, dar și acum când a devenit președinte, Vadim Krasnoselski spunea că mental noi suntem cu Rusia, însă economic lucrurile stau altfel. Punctul de jos în exportul către Rusia a fost de 7 la sută, iar acum, potrivit datelor din primele 10 luni ale anului, volumele exporturilor în Rusia au crescut până la 14 la sută. Nu pare să fie un volum mare, dar totuși este un pas important înainte și putem vorbi despre diversificarea exporturilor. Majorarea exporturilor către Rusia până la 14 la sută vorbește nu atât despre faptul că a avut loc o redistribuire a comerțului, cât s-a făcut din contul creșterii generale a volumelor de produse exportate care merg peste hotare.

În ceea ce privește îndeplinirea condițiilor din Acordul de Liber Schimb, putem spune că din legislația Transnistriei au dispărut, începând cu anul viitor, taxele vamale și toate impozitele vor fi ridicate sub formă de accize. În legătură cu asta a fost redactat complet Codul vamal, va fi o redacție complet nouă. Cea veche a fost în vigoare din anul 2000. Deci, din 1 ianuarie va fi un nou Cod vamal care are la bază în mare parte acele condiții și cerințe pe care le-a formulat Uniunea Europeană pentru continuarea comerțului cu Transnistria. Din câte știu eu, nu există acum condiții dure sau pericolul suspendării comerțului cu UE din cauza unor acțiuni ale Transnistriei, așa cum a fost acum doi ani, când exista pericolul real ca Transnistria să piardă piața europeană. 

Evident că în economie Transnistria încearcă să folosească orientarea pe mai mulți vectori diferiți și este interesată să facă comerț cu toți partenerii potențiali, inclusiv cu țările Uniunii Europene. Deocamdată nu există niciun fel de momente critice pe această direcție. Ce va fi mai departe, va arăta anul care vine.”

Europa Liberă: Către sfârșitul acestui an au fost semnate în mod neașteptat câteva înțelegeri dintre Chişinău și Tiraspol. Nimeni nu se aștepta să se întâmple acest lucru. În mare este vorba despre aspecte sociale și politice. Totuși, unii experți de la Chişinău au afirmat că aceste înțelegeri au un substrat economic destul de important – în sensul că ar fi vorba despre o înțelegere la nivel oligarhic, între Vlad Plahotniuc la Chişinău și Victor Gușan la Tiraspol. Există teren pentru astfel de speculații?

Serghei Menicenko: „Un substrat economic pozitiv cred că poate fi văzut în organizarea logisticii pe la podul de la Gura-Bâcului, simplificarea logisticii de livrare a mărfurilor. Iar înțelegerea cu privire la școlile cu predare în grafie latină nu are substrat economic, apostilarea diplomelor este o chestiune umanitară. Un substrat economic poate avea chestiunea cu folosirea terenurilor agricole de către fermierii moldoveni din raionul Dubăsari. Cred mai degrabă că este vorba despre speculații. Cel puțin în aceste chestiuni interesul structurilor oligarhice nu cred că poate fi găsit. Aici nu este vorba despre business.”

Europa Liberă: Dar în sensul relațiilor economice și comerciale dintre cele două maluri ale Nistrului ce se poate spune? Dincolo de aceste speculații că oligarhii s-au înțeles între ei, agenții economici au început să comunice mai bine?

Serghei Menicenko: „Să începem cu faptul că Transnistria nu poate să exporte și să importe mărfuri fără înregistrarea în Republica Moldova. În ceea ce privește livrările pe piața moldovenească, acestea sunt firești pentru că sunt convenabile businessului – este mai convenabil să livrezi același ciment pe piața Moldovei decât să-i crești prețul de livrare ducându-l de exemplu în Tunis. Este un interes direct a ambelor părți și eu nu cred că în perspectivă putem vorbi despre reducerea volumelor de produse comercializate de Transnistria pe teritoriul Republicii Moldova. Atâta timp cât există interes economic, economia se va dezvolta urmând logica sa. Altceva este că acțiunile politice pot împiedica aceste procese, dar Transnistria cel puțin încearcă să nu atingă aspectele politice și să soluționeze chestiunile sociale, economice și umanitare ale populației care sunt de interes pentru ambele maluri.”

Europa Liberă: Care este prognoza Dvs. pentru anul 2018? Anii trecuți a fost o scădere economică importantă, în timp ce în 2017 este înregistrată o creștere economică de peste un procent.

Serghei Menicenko: „Eu sper că acele moment pozitive care au fost înregistrate în dezvoltarea economică, cel puțin în statisticile oficiale, vor continua și în 2018. Altceva este că, având în vedere caracterul deschis al economiei transnistrene, multe vor depinde de factorii externi, de ceea ce se va întâmpla pe piața externă, în finanțele globale, cu prețul la petrol, dar și de ceea ce se va întâmpla în procesul de negocieri. Sunt mulți factori care pot face Transnistria vulnerabilă. Dar există speranța că se va îmbunătăți situația economică în țările care sunt parteneri principali ai Transnistria și acest lucru va avea un impact pozitiv și asupra dezvoltării economiei, completării bugetului și protecției sociale a populației în Transnistria.

Printre factorii care ar putea influența negativ tendințele economice ale anului 2018 ar putea fi punerea în aplicare a măsurilor restrictive din partea Republicii Moldova și Ucrainei prin instalarea posturilor mixte de control la frontieră. Deși trebuie să subliniem faptul că statisticile arată că și exportul către Ucraina este în creștere.

Și, în mod evident, Transnistria își pune cele mai mari speranțe în Rusia. Tiraspolul a propus Rusiei o seriei de proiecte investiționale pe baza cărora ar vrea să primească mijloace financiare. Volumul acestei asistențe solicitate este de 60 milioane dolari. În plus, în următorii trei ani pe banii veniți din Federaţia Rusă va fi reconstruit sistemul de irigare al Transnistriei și terenurile irigate ar trebui să crească de la 11 mii hectare în prezent până la 67 mii hectare.

În situația actuală este greu de făcut prognoze, dar speranța este ca, cel puțin, situația să nu evolueze după scenariul cel mai prost.”

Europa Liberă: Analistul economic de la Tiraspol, Serghei Melnicenko, într-un interviu realizat de Lina Grâu.

***

Europa Liberă: Doamnelor şi domnilor, aici se încheie această ediție a emisiunii Dialoguri transnistrene. Sunt Radu Benea și vă urez La Mulți Ani și Sărbători Fericite! Aici e Radio Europa Liberă.