Competiţia între procurori: doar pe hârtie (CRJM)

Promovarea procurorilor în funcţii de conducere se face, în cea mai mare parte, în baza unor concursuri formale, în care candidează un singur pretendent şi acela deja venit dintr-un post de şef interimar. Constatarea aparţine experţilor Centrului de Resurse Juridice care au analizat modul în care au fost numiţi, evaluaţi şi avansaţi în funcţii procurorii, în periada 1 ianuarie 2019 - 31 mai 2021. Legea procuraturii din 2016 limita discreţia procurorului general în ceea ce priveşte cariera subalternilor săi, doar că la cinci ani de la adoptarea ei experţii au observat că rămân în vigoare vechile practici, iar uneori se simulează concursurile.

Concursurile organizate pentru pretendenţii la posturile de conducere au atras mai ales atenţia evaluatorilor de la Centrul de Resurse Juridice. Din 26 de funcţii scoase la concurs în perioada analizată în 20 de situaţii s-a înregistrat un singur candidat, în două cazuri al doilea pretendent s-a retras pe parcurs, până la urmă rămânând doar un concurent.

Daniel Goinic, unul dintre autorii studiului: „O altă constatare vizavi de funcţiile de conducere este faptul că 65% din funcţiile date sunt ocupate într-un final de persoanele care deţineau interimatul funcţiei. Asta practic înseamnă că procurorul general, în baza unui ordin, desemnează un candidat pentru deţinerea interimatului funcţiei de procuror pentru procuratura în cauză, iar peste câteva luni, în baza unui concurs aproape formal, CSP [Consiliul Superior al Procurorilor] numeşte în funcţie pe candidatul în cauză”.

Conform legii procuraturii din 2016, în cazul procurorilor cu sau fără experienţă nu sunt organizate concursuri pentru fiecare post în parte, ci sunt anunţate posturile vacante, cam de două ori pe an, iar în funcţie de punctajele obţinute la evaluări de apărătorii de stat cei din vârful listei au dreptul de a alege primii, pentru restul lista devenind mai scurtă. Şi aici s-a constat că procedurile nu ar fi respectate întocmai, a spus Vladislav Gribincea, președinte al Centrului de Resurse Juridice, un alt autor al analizei.

În special el s-a referit la transferuri, destul de multe, de regulă dinspre raioane spre Chişinău, care nu trec prin concursuri, ci sunt făcute la propunerea procurorului general şi aprobate de Consiliul Superior al Procurorilor.

„Această analiză a fost începută cu mult până la discuţiile politice pe marginea funcţiei de procuror general şi ea nu trebuie să fie percepută ca parte din aceste discuţii. Noi planificam să lansăm acest studiu încă în luna iulie, dar din cauza campaniei electorale, pentru a nu politiza subiectul, am decis să-l lansăm abia acum”.

Procurorul Contantin Şuşu, reprezentând Consiliul Superior al Procurorilor, a spus în cadrul dezbaterilor că impresia lipsei de transparenţă şi asigurarea competivităţii ar fi cauzate de lipsa de experienţă a membrilor CSP.

Un alt argument invocat de Constantin Şuşu e că legiuitorul a stabilit prin lege că responsabilă de cariera procurorilor este şi secţia resurse umane din cadrul Procuraturii Generale, subordonată procurorului general, fapt care crează aceste confuzii.

„Putem doar presupune că procurorii sunt doar reticienţi de a merge în concursuri inclusiv pe motivul că deja fusese desemnaţi interimari pe funcţiile devenite vacante şi a considerat asta un semnal că acel procuror este preferat ori loial. Un instrument, poate, care ar motiva procurorii de a participa în concursuri este oferirea competenţelor CSP, ca şi în cazl CSM [Consiliul Superior al Magistraturii] să decidă în cadrul interviului asupra candidatului, inclusiv în evaluarea lui în baza unor criterii clare”.

Secretarul de stat de la Ministerul Justiţiei, Veronica Mihailov-Moraru, a declarat că urmare a analizei studiului carenţele observate de experţi şi îngrijorările exprimate vor sta la baza perfecţionării sistemului de numire şi promovare a procurorilor, pe care guvernarea are de gând să o opereze în cel mai scurt timp. Competiţia între procurori trebuie să existe şi în realitate, nu doar pe hârtie, iar concursurile să devină veritabile, fiind percepute astfel şi de societate, nu doar în aparenţa celor din procuratură, a mai remarcat Veronica Mihailov-Moraru.