Mere scumpe la raft, fermieri pe pierdere: blocajul care rupe lanțul alimentar
Merele moldovenești se vând în magazine cu 14–15 lei kilogramul, dar agricultorii care le produc le cedează cu doar 5 lei și, de multe ori, își primesc banii după luni de așteptare. Diferența uriașă dintre prețul de la poarta fermei și cel de pe raft scoate la iveală un dezechilibru profund în lanțul de distribuție, în care cei care muncesc cel mai mult câștigă cel mai puțin.
Fermierii spun că marile rețele comerciale le impun condiții dure. Prețurile oferite abia acoperă costurile de producție, iar riscurile sunt transferate aproape integral asupra agricultorilor. Dacă marfa nu se vinde, aceasta este returnată la depozite, iar pierderea rămâne în sarcina producătorului, nu a comerciantului.
În aceste condiții, mulți agricultori ajung să accepte contracte dezavantajoase doar pentru a avea acces la piață. Deși merele moldovenești sunt apreciate pentru calitate, fermierii nu au suficientă putere de negociere în fața rețelelor mari, care controlează rafturile și accesul la consumatori.
Producătorii cer ca cel puțin jumătate din marfa expusă în magazine să fie autohtonă, o măsură care ar putea stabiliza cererea și ar reduce dependența de importuri. Ei spun că, fără o prezență garantată pe rafturi, investițiile în livezi și depozite frigorifice devin tot mai riscante și mai greu de susținut.
Autoritățile recunosc însă dificultatea impunerii unor cote fixe. Marile lanțuri comerciale cer volume mari, livrări constante și standarde uniforme, condiții pe care mulți fermieri mici și mijlocii nu le pot îndeplini. Fragmentarea producției și lipsa cooperării între agricultori fac dificilă organizarea unor livrări stabile pe tot parcursul anului.
Între timp, rezultatul este vizibil: merele ajung scumpe pe raft, iar producătorii rămân cu venituri mici și plăți întârziate. În lipsa unor mecanisme mai echitabile de distribuție și negociere, sectorul pomicol riscă să piardă tot mai mulți fermieri, în ciuda cererii existente pentru produse locale.