Nicolae Rusu: În domeniul drepturilor de autor „e un haos total și mă mir că pe nimeni nu deranjează lucrul ăsta”
Piața dreptului de autor din Republica Moldova se confruntă cu probleme serioase, menționează scriitorul Nicolae Rusu, membru al Consiliului Asociaţiei drepturi de autori şi conexe „AsDAC”. Recent şi compozitorul Eugen Doga pentru „Ziarul de Gardă” declara că toate apelurile către mai mulți guvernanți, pe parcursul a opt ani, apeluri colective și particulare, nu au dat niciun rezultat, iar problema cu drepturile de autor ale celor peste trei mii de oameni de creație a rămas nerezolvată. Banii acestor autori au ajuns la unele ONG-uri, ori cine știe unde, și milioanele de lei câștigate de către oamenii de creație se așează în buzunarele acestora, nu știu de cine și cum, autorizați „ocrotitori” de drepturi de autor. Oare statul nu ar trebui să se intereseze de această problemă? Nicolae Rusu speră că judecata le va lămuri pe toate.
Europa Liberă: Vorbim despre o problemă spinoasă în R. Moldova, care de ceva timp își caută soluție în instanțele de judecată, vorbim despre drepturile de autor și de ce au apărut atâtea organizații pentru apărarea acestor drepturi.
Nicolae Rusu: „Legea drepturilor de autor în R. Moldova a fost aprobată în 1993 și a intrat în vigoare în 1994. Până la apariția acestei legi, dreptul de autor era administrat de stat, de Agenția de Stat pentru Drepturile de Autor. În lege era prevăzut că, începând cu 1999, drepturile urmează să fie administrate de înșiși autorii, că așa e în toată lumea. Ni s-a dar un răgaz de cinci ani, ca noi, autorii, să ne putem structura, să ne putem organiza și să instituim această asociație. Și iată că în 1999, la 31 mai, am reușit să convocăm adunarea generală a autorilor, interpreților, compozitorilor, a oamenilor de creație din R. Moldova și a fost instituită Asociația Drepturi de Autor și Conexe (AsDAC). Unica asociație, deși inițial ne gândeam să organizăm în cadrul fiecărei uniuni de creație câte o asociație, dar ne-am sfătuit să nu facem lucrul acesta, pentru că nu e rațional să întreținem atâția contabil, atâția operatori etc. Și iată că această asociație, AsDAC, a activat până în 2010 într-un ritm ascendent.
Noi am reușit să înregistrăm în cadrul acestei asociații circa 3500 de autori și în 2010 ajunsesem să colectăm pentru autori, pentru membrii noștri, circa 7 milioane de lei, care erau distribuiți. Se reținea, desigur, comisionul pentru cheltuielile de administrare și restul erau distribuiți autorilor. Dar în 2010 a fost revăzută, a fost modificată legea drepturilor de autor și, începând cu 2011, au apărut încă trei organizații.”
Europa Liberă: Ceea ce v-a făcut concurență.
Nicolae Rusu: „Sigur că da. Legea așa a fost modificată, că fiecare autor putea să-și facă asociația lui. Și iată au apărut aceste trei asociații. Prima era ANCO (Asociaţia Naţională „Copyright”), a doua – Asociația Națională pentru Protecția Creației Intelectuale (ANPCI), înființată de trei persoane, dintre care doar una era autor, și a treia a fost Oficiul Republican al Drepturilor de Autor (ORDA). Și iată aceste trei organizații, în loc să se ocupe cu colectarea remunerației pentru membrii lor, că așa au fost avizate de agenția de stat (AGEPI), fiecare avea dreptul să-și colecteze remunerația pentru membrii lor, în mod concertat, toate trei, au atacat Asociația Drepturi de Autor și Conexe (AsDAC) în judecată, pretinzând niște sume exorbitante. De exemplu ANPCI, această asociație care avea, inițial, 57 de membri, pe urmă au ajuns cam la 220, cam așa). Ulterior, peste vreo trei ani, au cerut de la AsDAC, pentru membrii lor, 10 milioane și 800 și ceva de mii, aproape 11 milioane de lei! De unde au luat ei cifra asta, cum au calculat-o, numai ei știu. La fel, au cerut 6 milioane și ANCO. ORDA tot a cerut nu știu cât, nu mai țin minte.”
Europa Liberă: Și litigiul a ajuns în judecată? Cine pe cine a dat în judecată?
Nicolae Rusu: „Păi, ăștia trei au dat AsDAC în judecată, că, chipurile, AsDAC le-ar fi dator lor milioane.”
Europa Liberă: Dar ei știau cât s-a adunat pe conturile Dvs.?
Nicolae Rusu: „Ei știau că pe conturile AsDAC erau 5 milioane de lei, 5 milioane 600 de mii, care deja erau distribuiți pentru membrii AsDAC și trebuia numai operațiunea de transfer la cardurile membrilor. Și ei au reușit să blocheze această operațiune prin judecată.”
Europa Liberă: Dar ei, sub pretextul că o parte din membri au trecut în tabăra lor...?
Nicolae Rusu: „Ei pretindeau că AsDAC a colectat și pentru membrii lor sume. Dar bine, dacă AsDAC a colectat pentru trei mii și ceva de membri 5,6 milioane, cum puteau ei să ceară 11 milioane? ANPCI a cerut 11 milioane pentru un an și jumătate. Pe urmă, peste o jumătate de an, au mai cerut, pentru cinci luni ale anului 2013, încă cinci milioane; pe urmă încă două milioane. Și tot așa, pretențiile lor, timp de 3-4 ani, au ajuns la 27 de milioane.”
Europa Liberă: Și pe contul asociației Dvs. câți bani sunt acum?
Nicolae Rusu: „Erau 5 milioane.”
Europa Liberă: Și așa au și rămas 5 milioane?
Nicolae Rusu: „Așa au și rămas, pentru că AsDAC n-a reușit să le transfere la autori și banii aceștia, prin judecată, au fost luați de la contul AsDAC și au ajuns, în ultimă instanță, o parte – pe contul aceste asociații, ANPCI, iar o parte, cea mai mare, pe contul ANCO. ORDA, a treia asociație, ulterior, a fost înghițită de ANCO prin fuziune. Și acum au rămas doi, doi rechini, care au reușit, cu ajutorul acestor judecători, și în prima instanță, și în a doua instanță, și dosarele acum se află la Curtea Supremă de Justiție. La Curtea Supremă de Justiție, aceste două dosare, de un an de-acum, se amână examinarea lor, nu se știe din ce motive. Și avem acum, în a doua jumătate a lunii martie, următoarea ședință, care a fost amânată de la 4 martie.”
Europa Liberă: Dar AsDAC ar putea să falimenteze, neavând nimic pe cont.
Nicolae Rusu: „De-acum AsDAC n-are nimic pe cont.”
Europa Liberă: Dar membri mai aveți? Câți au mai rămas din 3500?
Nicolae Rusu: „Vreo 3000 au rămas încă, pentru că lumea așteaptă, ne întreabă ce se întâmplă și, iată, judecata, așteptăm finalul. O parte din membrii AsDAC au trecut la ANCO, pentru că au văzut că durează de 8 ani deja și nu primesc niciun ban și s-au dus acolo să-și ceară remunerația. Și li s-a spus: dacă scrieți cerere de reziliere a contractului cu AsDAC și semnați contract cu noi, o să vă dăm. Nu știu cum fac ei acolo achitarea.”
Europa Liberă: Drepturile de autor aduc mulți bani?
Nicolae Rusu: „Depinde de creația autorului. Depinde cum este valorificată creația autorului. Sunt interpreți muzica cărora e difuzată și la radio, și e utilizată și la petreceri, și în sălile de concert etc. Aceștia primesc mai mult, pentru că utilizatorii primesc o sumă anumită și conform unui program special, suma asta se distribuie la toți autorii, creația cărora este valorificată. Aici intră și autori de texte, și compozitorii, și interpreții. Fiecare autor, în funcție de valorificarea creației sale, își primea cota care i se cuvenea, unii primeau mai mult, alții mai puțin. Vorba e că această remunerație de autor, contabilitatea, când face distribuirea și achitarea, din remunerația de autor se reține un impozit.”
Europa Liberă: Lăsați să se înțeleagă că, până acuma, justiția e cea care încearcă să facă dreptate?
Nicolae Rusu: „Sistemul de justiție la noi e atât de corupt. Cum un magistrat din prima instanță, de la Curtea de Apel, a acceptat asemenea enormități, asemenea datorii supte din deget? Cum poate să vină un administrator de la ANPCI, cu 120 de membri, și să ceară de la o asociație care are trei mii de membri și care are pe cont cinci milioane de lei să ceară 27 de milioane? Cum poate acest magistrat să accepte așa ceva? Au acceptat. Și au pus sechestru! Și banii i-au luat de-acum, gata!”
Europa Liberă: Contul e sechestrat?
Nicolae Rusu: „Da, contul e gol, pentru că banii s-au luat de la contul AsDAC și s-au distribuit. O parte au ajuns la contul ANCO și o parte la ANPCI. Ce s-a făcut cu banii aceștia nu se știe. Pentru că banii erau deja distribuiți la autori, trebuiau să ajungă la autori. Și autorii au rămas așa.”
Europa Liberă: Credeți că o parte din acești bani care au trecut pe alte conturi au ajuns tot la autori?
Nicolae Rusu: „Nu se știe. Pentru că aici urmează să se implice AGEPI, structura de stat care este instituită anume cu scopul ca să supravegheze cum se administrează dreptul de autor, cum se administrează remunerația în acest domeniu. E adevărat, AGEPI face controale. Eu am făcut un material și am folosit actele de control ale AGEPI. Dar ei constată doar. Bine, trebuiau să ia și niște măsuri, dacă au văzut că de la ANCO s-au dat nu prin transfer, dar la ANPCI, directorului, un director a dat altui director un milion și ceva de bani cash. Așa ceva nu se face! Ei trebuiau urgent să ia măsuri, să pună procuratura în funcțiune, să vadă de ce se întâmplă asemenea lucruri.”
Europa Liberă: Membrii asociației Dvs. doar cu revolta au rămas?
Nicolae Rusu: „Doar! Și atât! Autorii așteaptă verdictul instanței, al Curții Supreme de Justiție, pentru că aici trebuie să se pună punct dezmățului ăsta. Pentru că ăsta e un dezmăț fățiș.”
Europa Liberă: Unii ar putea să spună că se aseamănă cu un atac raider.
Nicolae Rusu: „Acesta este un atac raider clasic. Ceea ce s-a făcut, cum au acționat ei concertat și au desființat această asociație, care numai de iure există. Au pus sechestru și pe sediul AsDAC și l-au luat, și l-au și vândut deja. Și ce au făcut cu banii numai ei știu. Aceștia-s banii autorilor! Și știți ce șmecherie au mai făcut ei? ANCO și ORDA, când ORDA încă nu era înghițită de ANCO, au creat o structură privată, se numește Centrul de Licențiere și Administrare a Drepturilor (CLAD). Această structură privată nu poate fi controlată de stat și ea colectează remunerația de autor pentru ANCO. La rândul ei, și ANCO colectează. Și e un paradox! Deci, această structură privată colectează bani, numai ei știu cât, nimeni nu-i controlează, cum îi distribuie – numai ei știu. E un haos total și eu mă mir că organele de stat, cele de control, anticorupția, Curtea de Conturi, Procuratura – pe nimeni nu-i deranjează lucrul ăsta. Deși aceștia-s bani mulți, sunt milioane de lei. Autorii, sărmanii, unii numai cu asta trăiesc, n-au alte câștiguri. Și de la AsDAC, eu țin minte, o dată în trei luni, unul primea trei sute de lei, patru sute de lei, altul 1200, altul 3400, și așa mai departe, în funcție de creația lor. Și erau bucuroși oamenii! Și acum, iată, toți așteaptă verdictul Curții Supreme de Justiție, ce va fi.
Iată, Marian Stârcea a publicat, într-o postare pe Facebook, și eu vreau să-l citez: În buzunarele cui a ajuns remunerația noastră? Cine ne va recupera banii? Cine va admonesta jurații care au admis asemenea nelegiuiri? Cine să-i pună la punct pe cei doi oameni de afaceri care-și fac mendrele în domeniul drepturilor de autor? Avem în acest stat structuri care să oprească acest dezmăț sau n-avem?”