Ce putem învăța din anul 2020
Urări pentru Noul An ? Să fie de domeniul amintirilor purtatul măștii, închiderea sălilor de spectacol, a restaurantelor și cafenelelor, stadioanele fără public, limitarea convivialității la grupuri de doar câteva persoane etc.
Școala pe Zoom și telemunca să fie excepția, nu norma. Să refacem țesutul social, să regăsim plăcerea contactelor umane, plăcerea conversației, a întâlnirilor (programate sau fortuite), să ne bucurăm din nou de spectacolul viu, în permanentă schimbare, al străzii. Să profităm de avantajele notabile pe care le prezintă digitalizarea dar să nu transformăm viața socială într-o experiență de laborator, ca în scenariile SF.
O publicație altfel respectabilă a decretat că anul 2020 a fost „anul cel mai groaznic din toate timpurile”. Dar e absurd ! Au fost mulți ani cu adevărat groaznici în istorie, anii cu multe milioane de morți din cele două războaie mondiale, anii Holocaustului și ai Gulagului, anii epidemiilor de ciumă care făceau cumplite ravagii, anii când s-au prăbușit cetăți, state, imperii, când au fost rase de pe fața pământului orașe întregi, când popoare au fost duse în sclavie sau au dispărut cu totul etc. Să păstrăm simțul proporțiilor. Pandemia a făcut victime, ne-a impus restricții severe, neplăcute, dar ea a rămas totuși sub control chiar dacă unele țări s-au comportat mai ezitant, luând câteodată decizii contradictorii.
Am înregistrat însă și o spectaculoasă, neașteptată schimbare de mentalitate: practic toate țările avansate au acceptat riscul colapsului economic în favoarea măsurilor de protejare a sănătății oamenilor. E, apoi, pentru prima dată în istorie când generația vârstnicilor a avut prioritate absolută, sacrificați fiind cei mai tineri (care vor plăti, în anii ce urmează, costurile crizei economice). Mai departe: în ciuda defetismului multora și a voluptății perverse cu care au cobit și au sădit în oameni neîncrederea, iată că avem nu unul, ci mai multe vaccinuri, obținute – iarăși pentru prima dată în istorie – într-un timp record ! Vaccinuri care sunt rezultatul unei exemplare colaborări și solidarități internaționale. Sigur că, pentru cretinii care cred că Bill Gates ne bagă cipuri, asta nu înseamnă nimic dar ei nici nu trebuie luați în seamă. Inclusiv atunci când, dintr-o nefericită eroare de distribuție, ajung în Parlamentul României.
Să lăsăm deoparte, așadar, catastrofismul irațional și să optăm pentru un optimism lucid. Avem, acum, suficiente argumente.